Modalități de participare civică la decizia politică - promovarea drepturilor copilului

Argument

Pornind de la politicile publice, cu accent pe importanţa politicilor de incluziune socială, lucrarea de faţă îşi propune să ilustreze evoluţia procesului de reformă în sistemul de protecţie a copilului, de la cadrul iniţial, extrem de vicios şi deficitar în ceea ce priveşte serviciile sociale, până la momentul actual, un moment în care propunerea de a înfiinţa un organism guvernamental de natură să apere şi să promoveze drepturile copilului reprezintă punctul culminant al reformei sistemului de protecţie a copilului, demarată cu mai bine de zece ani în urmă

Aşadar, vom urmări pas cu pas modul în care a fost făcut saltul de la aşa-numitele “case de copii ” la serviciile alternative de tip rezidenţial şi de la o societate închisă, de tip totalitar, la o societate deschisă, marcată de dezvoltarea societăţii civile şi a dialogului social între sectoare

În ceea ce priveşte metodologia de cercetare aplicată în această lucrare, trebuie menţionat că este vorba despre o abordare interdisciplinară ce are ca punct de plecare o serie de repere teoretice ce ţin de domeniul politicilor publice şi al politicilor sociale în special, pentru ca, treptat, să se urmărească modalitatea prin care aceste politici sunt implementate şi comunicate prin derularea unor campanii şi programe, în vederea însuşirii lor de către opinia publică

Elementul de noutate pe care îl implică această trecere de la teoretic (politicile de incluziune socială) către practic (adoptarea şi implementarea acestor politici) este constituit de parteneriatul instituit între guvern şi reprezentanţii societăţii civile care îşi dau mâna în vederea îmbunătăţirii situaţiei copiilor din România, în cazul de faţă prin adoptarea unui cadru legal de natură să promoveze tocmai această deschidere pe care sectorul public începe să o manifeste către sectorul neguvernamental

Pentru a sublinia acest pas înainte făcut de România în vederea încurajării şi în acelaşi timp a responsabilizării societăţii civile, în capitolul I vom porni în analiză de la politicile de incluziune socială şi importanţa acestora în cadrul strategiei naţionale de incluziune socială, în vederea schiţării principiilor şi liniilor directoare care stau la baza acestor politici La acest nivel, dezvoltarea serviciilor sociale reprezintă principala formă de răspuns a politicilor publice la nevoile sociale identificate

În cadrul acestui capitol vor fi detaliate domeniile considerate prioritare in momentul actual : integrarea socială a copiilor şi tinerilor instituţionalizaţi prin stimularea responsabilităţii şi solidarităţii mediului comunitar menit să susţină incluziunea socială a acestora, dublată de promulgarea unui cadru legislativ care să favorizeze această iniţiativă, precum şi problema respectării drepturilor copilului, un capitol sensibil la nivel european

Apoi, pentru a oferi o privire de ansamblu asupra domeniului protecţiei copilului, se va realiza o trecere în revistă a principalelor momente care au caracterizat procesul de reformă început în anul 1997, subliniindu-se astfel necesitatea păstrării continuităţii şi coerenţei acţiunilor prezente în raport cu acţiunile demarate în trecut şi fără de care contextul actual nu ar putea fi înţeles

Capitolul al II-lea, Societatea civilă şi rolul ei în promovarea intereselor şi a drepturilor copiilor, este unul destinat în întregime analizei societăţii civile, a constituirii şi dezvoltării ei în România postdecembristă Pe lângă sublinierea rolului societăţii civile, de “câine de pază” al democraţiei, vom urmări şi modul în care aceasta dobândeşte un rol complementar, de partener de discuţii al autorităţilor şi de monitor al deciziilor acestora

Aşa cum se va observa din exemplele următoare, contribuţia societăţii civile în domeniul serviciilor sociale adresate copiilor este una majoră, fapt recunoscut la nivel central prin acordarea de către guvern a unor linii de finanţare sub forma unor programe de interes naţional prin care organizaţiile nonprofit pot depune propuneri de proiecte implementate cu bani de la bugetul de stat

Mai mult chiar, sprijinul instituţiilor de stat pentru dezvoltarea societăţii civile reiese cel mai bine din cele două tipuri de programe ce vor fi analizate la punctul II 3 Forme de organizare şi activitate ale societăţii civile în folosul copiilor : Consiliul Elevilor – iniţiativă a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi, respectiv, Strategia Naţională de Acţiune Comunitară, un proiect de natură să ilustreze în ce măsură şi până la ce punct pot colabora cele două sectoare - public şi nonprofit