Modalitățile Actului Juridic Civil

CAPITOLUL 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Secţiunea 1

Actul juridic civil în sistemul izvoarelor

drepturilor subiective civile

În doctrina noastră s-a subliniat că prin izvorul obligaţiei înţelegem sursa care îi dă naştere . Aşadar, prin izvor al dreptului subiectiv civil se va înţelege acea împrejurare de care legea civilă leagă naşterea unui astfel de drept.

Se admite că izvorul raportului juridic civil concret constituie, în acelaşi timp, şi izvor al drepturilor subiective şi al obligaţiilor civile care formează conţinutul raportului juridic respectiv.

În dreptul roman Gaius arăta în manualul său juridic (la sfârşitul secolului al II-lea d.H), că omnis enim obligatio vel ex contractu nascitur vel ex delicto (orice obligaţie se naşte fie dintr-un contract, fie dintr-un delict). Cele două izvoare ale obligaţiilor, contractul şi delictul, apar ca două noţiuni juridice bine cristalizate, abstracte şi generale, şi nu reduse ca în epoca veche, la un conţinut cu valoare de speţă individuală. Dezvoltarea relaţiilor sociale a impus, sub influenţa dreptului pretorian, o clasificare tripartită a izvoarelor obligaţiilor. Tot Gaius împarte obligaţiile în: obligaţii care rezultă din contract; obligaţii care rezultă din delict; obligaţii care rezultă din diferite alte cauze (obligationes aut ex contractu nascitur aut ex maleficio aut proprio quodam modo ex variis causarum figuris). În categoria variae figurae causarum intrau acele fapte care, fără a fi contracte sau delicte, dădeau totuşi naştere la obligaţii. Dar în dreptul postclasic roman, Iustinian a împărţit izvoarele obligaţiilor în patru părţi: contracte, delicte, cvasicontracte şi cvasidelicte - aut enim ex contractu sunt aut quasi ex contractu aut ex maleficio aut quasi ex maleficio. Cele două categorii noi, cvasicontractul şi cvasidelictul, cuprind actele şi faptele juridice care anterior erau cuprinse în acele "diferite alte cauze" şi care prezentând unele asemănări formale fie cu contractele, fie cu delictele, au fost numite cvasicontracte ori cvasidelicte .

Izvoarele stabilite de Iustinian (contractul, cvasicontractul, delictul şi cvasidelictul) au fost preluate în legislaţiile civile moderne, fiind consacrate în Codul civil francez şi apoi în Codul civil român, care defineşte toate cele patru izvoare de drepturi şi obligaţii. Astfel, potrivit art. 942 C.civ. contractul este acordul de voinţă între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge un raport juridic. Potrivit art. 986 C.civ., cvasicontractul este un fapt licit şi voluntar din care se naşte o obligaţie către o altă persoană sau obligaţii reciproce între părţi. Sub această denumire sunt reglementate gestiunea de afaceri (art. 987-991 C.civ.) şi plata nedatorată (art. 992-997 C.civ.). Potrivit art. 998 C.civ., delictul este o faptă ilicită săvârşită cu intenţie, prin care se cauzează un prejudiciu altei persoane şi care obligă pe autorul său la reparaţie, iar cvasidelictul este o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu săvârşită fără intenţie, adică prin imprudenţă sau neglijenţă şi care obligă pe autor la reparare (art. 999 C.civ.).

Se consideră că după legătura lor cu voinţa omului izvoarele drepturilor subiective civile se împart în acţiuni omeneşti şi fapte naturale. Acţiunile omeneşti sunt faptele omului, comisive ori omisive, săvârşite cu sau fără intenţia de a produce efecte juridice, de care legea civilă leagă naşterea unor efecte civile. După cum legea civilă condiţionează sau nu naşterea dreptului de existenţa intenţiei producerii acestui efect, putem avea acţiuni omeneşti săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice, care se numesc şi acte juridice civile, pe de o parte, şi acţiuni omeneşti săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice, dar care efecte se produc în puterea legii, care se numesc fapte juridice, pe de altă parte.

La rândul lor, faptele naturale sau evenimentele juridice sunt împrejurări care se produc independent de voinţa omului şi de care legea civilă leagă naşterea de raporturi juridice civile concrete. Sunt asemenea evenimente juridice naşterea, moartea, cutremurul, inundaţia, trecerea timpului etc.

Pe de altă parte, izvoarele drepturilor subiective civile se împart după sfera lor în fapte juridice lato sensu şi fapte juridice stricto sensu. Interesul teoretic şi practic al acestei clasificări este de a distinge între actul juridic şi faptul juridic stricto sensu, pentru a sublinia că între cele două categorii juridice există diferenţe de regim juridic.