Principiile Procesului Civil

Capitolul 1. Aspecte introductive privind procesul civil si principiile de drept

1.1. Noțiunea de proces civil

În cazul în care apar conflicte în circuitul civil și acestea nu sunt soluționate pe căi prejurisdicționale, este necesar ca cel care este interesat, să sesizeze organele justiției, procesul civil reprezentând modalitatea prin care este înfăptuită justiția, iar modul în care se organizează și se desfășoară procesul civil formează obiectul cercetării mele.

Termenul “proces” poate avea mai multe semnificații (operații, mers, evoluție, dezvoltare, succesiune de stări, fenomene etc.) fiind derivat din latinescul “processus”, însă, în sens juridic acest termen semnifică “un litigiu” fiind aflat sub incidența normelor juridice; activitatea desfășurată cu scopul rezolvării lui, succesiunea de acte și fapte pe care o presupune declanșarea și finalizarea acestei activități, raporturi care se stabilesc intre cei care participă la desfășurarea activității procesuale.

Calificativul “civil” îi este adăugat noțiunii de proces pentru a-l diferenția de alte categorii de procese, această noțiune fiind utilizată în diverse domenii de drept.

Noțiunea de proces civil poate avea ca sinonim și noțiunea de “cauză civilă”.

“Litigiul” ori “diferendul juridic” reprezintă obiectul sau substanța procesului, acesta înfățișându-se ca o relație binară conflictuală. Pentru rezolvarea litigiului este obligatorie participarea unui terț, a unei autorități cu putere jurisdicțională.

Însumând, procesul civil poate fi definit ca activitate desfășurată, potrivit normelor procedurale, de către organul de jurisdicție, părțile interesate, organele de executare, de alte organe sau persoane care, in condițiile legii, participă la înfăptuirea justiției in pricinele civile, in scopul stabilirii sau realizării drepturilor și intereselor protejate juridicește, ajunse sau nu în stare conflictuală, inclusiv prin executarea silită a hotărârilor pronunțate.

Prin intermediul elementelor fundamentale ale acestei definiții este de remarcat, în primul rând, procesul conceput ca o “activitate”, constituind o succesiune de fapte și acte, în al doilea rând, observăm faptul că, în cadrul procesului, între participanți, iau naștere raporturi procesuale civile.

De asemenea, obiectul și scopul activității îl constituie judecata, începerea procesului civil realizându-se prin sesizarea organului jurisdicțional, iar participanții la procesul civil sunt în mod obligatoriu: reclamantul, pârâtul și organul jurisdicțional, scopul activității judecătorești fiind reprezentat de înfăptuirea justiției.

Procesul civil este condus de norme procedurale care iși garantează conținutul, unitatea în diversitate și finalitatea;

Norma juridică este respectată de către subiectele de drept, atitudinea acestora fiind conformă în totalitate cu conduita prescrisă de normă. Această ipoteză se poate realiza în fapt și fără a se naște raporturi juridice între destinatarii normelor, însă mijlocul cel mai eficient și frecvent întâlnit în materia realizării dreptului, este raportul juridic.

Serviciul public privind justiția are în vedere soluționarea conflictelor de interese atunci când raporturile juridice nu sunt realizate conform voinței părților. Drepturile și obligațiile contestate ale părților formează conținutul raporturilor juridice, calea justiției fiind esențială în restabilirea ordinii juridice.

Soluționarea unui conflict de interese implică anumite reguli, principii riguroase și în funcție de acestea instanța și participanții la proces ajută la restabilirea ordinii juridice.

Procesul are o funcție jurisdicțională ce prevede soluționarea conflictelor de interese și este comună în orice categorie de proces: civilă, penală sau administrativă.

Regulile procedurale distincte presupun trăsături caracteristice procesului civil în raport de procesul administrativ sau cel penal.

Egalitatea părților reprezintă caracteristica principală a procesului civil, dar și principiul disponibilității prin care înțelegem că un proces este declanșat doar la cererea părților, iar activitatea procesuală poate fi oprită prin intermediul actelor de dispoziție conform condițiilor prevăzute de lege.

Pe durata procesului civil, nu este necesară asistența juridică a părților, deoarece acestea au șansa sa hotărască dacă pentru o apărare eficientă a drepturilor lor este impusă asistență calificată, daca se vor prezenta la judecată printr-un reprezentant sau personal.

În mod normal, judecata în procesul civil este publică, neavând nicio importanță calitatea părților, iar din motive justificate, instanța poate aproba o ședință secretă, principiul publicității fiind reglementat în Codul de procedură civilă.

Odată cu aderarea României la Convenția europeană, dar și la Uniunea Europeană a fost impusă necesitatea armonizării procesului civil cu principiile dreptului comunitar și ale Convenției.

Au fost adoptate în dreptul intern noi reguli procedurale cu scopul de a garanta participanților la procesul civil dreptul la un proces echitabil, soluționat de o instanță independentă, imparțială într-un termen rezonabil.

Stabilirea ordinii de drept, din punct de vedere procesual, este realizată prin forța de constrângere a statului, aceasta reprezentând o componentă aparținând dreptului subiectiv civil.