Probleme speciale privind testamentele ordinare

Introducere

Dreptul civil este ramura dreptului ce reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale care se stabilesc între persoane fizice şi persoane juridice sau între persoanele juridice aflate pe poziţie de egalitate juridică, precum şi condiţia juridică a acestora. Lucrarea de faţă reprezintă un material care tratează una dintre temele studiate în cadrul dreptului civil, şi anume testamentele ordinare, ca parte componentă a întregii noţiuni de testament. Sunt aprofundate probleme referitoare la testamentele ordinare, sub toate cele trei forme pe care le prezintă(testament olograf, autentic şi mistic sau secret), modul în care acestea sunt întocmite, capacitatea necesară pentru a dispune prin testament, incapacitatea care împiedică o persoană să îşi manifeste ultimele voinţe sub această formă, avantajele pe care pe oferă fiecare dintre aceste tipuri de testament, şi, poate cel mai important aspect, forţa probantă a actelor. În lucrare sunt prezentate aspecte legate de condiţiile de formă şi fond pe care testamentul trebuie să le îndeplinească pentru a fi valid, noţiuni generale despre cele trei tipuri de testamente ordinare, fiecare fiind tratat în mod individual, prezentându-se informaţii cu privire la modul de scriere, puncte forte, respectiv slabe, ale fiecărui tip de testament în parte, condiţiile de validitate şi motivele pentru care poate fi contestat de către eventuali moştenitori legali, care nu apar în testamente. Fiecare tip de testament ordinar a fost abordat separat, prezentându-se noţiuni legate de semnificaţie, de avantaje şi dezavantaje, de modul de de întocmire şi forţa probantă pe care fiecare testament îl are în faţa justiţiei. Astfel, după ce primul capitol trece în evidenţă generalităţi legate de testamente, următoarele capitole dezbat pe rând tipurile de testamente ordinare şi aspecte speciale( al doilea capitol pune accentul pe testamentul olograf, continuă cu testamentul autentic – poate cel mai întâlnit, de altfel – , merge mai departe cu testamentul mistic sau secret, pentru ca lucrarea să se încheie cu un studiu de caz ce are la bază o speţă care va fi dezbătută la momentul respectiv. În încheierea lucrării vor fi prezentate concluziile proprii în urma celor scrise, bazate însă pe opiniile specialiştilor citaţi şi nu numai, în vederea unei ultimi clarificări cu privire la conţinutul întregii lucrări.

Capitolul I – Aspecte introductive privind testamentele

Secţiunea I – Noţiune şi caractere juridice

Prezent şi cunoscut încă din cele mai vechi timpuri, testamentul este definit în articolul 802 din Codul civil ca fiind „un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viaţă, de tot sau de o parte din avutul său”. Aşadar, testamentul este un act juridic unilateral, solemn, esenţialmente personal si revocabil. Însă această definiţie este deseori criticată, pe de o parte, pe motiv ca ar confunda testamentul, care ar fi un act juridic-cadru sau un tipar cuprinzând mai multe acte juridice, atât cu conţinut patrimonial, cât şi extrapatrimonial, cu legatul, adevăratul act de dispoziţie mortis causa cu privire la bunurile succesorale, iar pe de altă parte pe motiv că testamentul poate conţine exclusiv dispoziţii cu caracter extrapatrimonial, nefiind obligatoriu să conţină legate . Potrivit articolului 650 din Codul civil, patrimoniul succsesoral se poate transmite nu numai în temeiul legii, dar şi în temeiul voinţei celui care lasă moştenirea, manifestată prin testament, caz în care moştenirea este testamentară. Este posibilă coexistenţa moştenirii legale cu cea testamentară. Codul civil român nu a păstrat principiul roman al incompatibilităţii moştenirii testamentare cu cea legală, permiţând, iar dacă există moştenitori legali rezervatari impunând chiar, coexistenţa moştenirii legale cu cea testamentară . În doctrina clasică s-a arătat că, în cazul testamentului, ca în orice act juridic, „voinţa dispunătorului trebuie să fie conştientă, căci de ar fi fost inconştientă voinţa nu ar fi decât o aparenţă, un cuvânt exprimat sau consemnat dar gol de orice sens şi de orice cuprins.” Legea permite persoanelor fizice ca printr-un act juridic să dispună pentru cauză de moarte. Pentru aceasta însă, stabileşte şi anumite limite, în care persoana care face testamentul(testatorul) poate să dispună de averea sa pentru cauză de moarte. În interiorul acestor limite există libertatea testamentară. Testamentul este un act juridic deoarece cuprinde manifestarea de voinţă a testatorului cu intenţia de a produce efecte juridice şi, ca atare, pentru a fi valabil, trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate prevăzute pentru orice act juridic civil. Fiind şi o liberalitate trebuie să îndeplinească şi condiţiile prevăzute de lege pentru liberalităţi (consimţământ neviciat, capacitate, obiect şi cauză) . Testamentul, ca act juridic, este unilateral, voinţa testatorului fiind producătoare de efecte juridice, indiferent de atitudinea legatarului şi înainte de acceptarea de către el a legatului.