Relațiile personale dintre soți

INTRODUCERE

Căsnicia este un ocean imens în ale cărui adâncuri se întretaie curenții, se agită apele adânci, se formează și se destramă valurile și, tocmai când te-ai aștepta mai puțin, riscăm să ne trezim împinși spre plaje pustii. Cei care pornesc spre larg pe această mare necunoscută a căsătoriei sunt deja prinși în mrejele unei aventuri.

Pornind de la sintagma de mai sus a unui autor considerat unul dintre cei mai buni specialiști în relațiile umane, rezultă că aventura aceasta a vieții se poate transforma într-un episod neplăcut pentru cei captivați de sentimentul de iubire, care nu cântăresc destul necunoscutele și riscurile acestui pas.

Ce intenționez prin abordarea acestei teme?

În primul rând, am ales să aprofundez capitolul V intitulat „ Drepturile și îndatoririle soților” din Cartea a II-a a Codului civil deoarece m-a captivat și interesat această parte a disciplinei Dreptul familiei. Această disciplină este una dintre puținele care îmbrățișează aspecte care se regăsesc în viața fiecărui individ, etape pe care majoritatea le trăim la un moment dat, și anume: logodna, căsătoria, bucuria de a deveni părinte, iar pentru cei mai puțin norocoși, divorțul.

În lucrarea de față am ales să vorbesc despre căsătorie și efectele acesteia, și pentru început am considerat necesar în capitolul I să realizez o scurtă introducere în dreptul familiei, urmând apoi să subliniez cele mai importante aspecte cu privire la căsătorie și relații de familie în capitolele II și III. Capitolul IV este cel mai important și vast, aici am abordat tema în detaliu și am dezvoltat drepturile și îndatoririle personale dintre soți. Cred că orice persoană ar trebui să știe amănunțit tot ce este legat de efectele actului de căsătorie, de la numele pe care soții îl poartă, îndatoririle de sprijin moral și fidelitate la cea de a locui împreună, precum și obligația conjugală a acestora. De asemenea, am făcut trimitere și la vechiul Cod civil, Codul Caragea și Codul Calimach, iar pentru o înțelegere mai bună a îndatoririlor reciproce ale soților, am încheiat lucrarea cu un studiu aplicativ aflat în strânsă legătură cu tema lucrării și am formulat concluzii și opinii.

În al doilea rând, cititorii acestei lucrări și-ar putea pune întrebări cu ce autoritate aș putea să vorbesc despre viața conjugală sau ce aș putea spune eu, care nu am calitatea nici de persoană logodită nici de persoană căsătorită, despre cât de complexă este existența matrimonială. Este adevărat, nu am experiență practică în viața de căsătorie, dar am trăit dintotdeauna într-o familie în care dragostea față de cei din jur este în vârful piramidei, în care facem greșeli și iertăm, în care avem răbdare și încredere.

În concluzie, această temă îmi oferă libertatea de a-mi exprima liber opinia, pentru că are un obiect frumos, atractiv, controversat în ziua de azi și este cu siguranță una dintre cele mai frumoase teme pe care le-am avut în toți acești ani de studiu. Am lecturat cu plăcere și cu interes despre acest subiect și sper ca lucrarea mea să fie una captivantă.

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE DESPRE DREPTUL FAMILIEI

Înainte de a porni la analiză, ar trebui definit termenul „drept”, care provine din cuvântul latin „directus”, dar înțeles în sens metaforic, pentru că acesta din urmă semnifică „drept - orizontal sau vertical - , de-a dreptul, în linie dreaptă” . În limba latină, cuvântul care corespundea actualului „drept” era „jus”, cu semnificația de „drept, normă, lege”.

Conceptul de „drept” are următoarele semnificații juridice :

- ansamblul de norme care organizează viața omului în societate, care disciplinează comportamentul uman și apără societatea de excesele indivizilor; acesta mai este denumit și drept obiectiv;

- posibilitatea unui om, a unei persoane, de a-și valorifica un anumit interes recunoscut de către lege (de către dreptul obiectiv), adică de a avea un anumit comportament (o anumită conduită), caz în care vorbim despre dreptul subiectiv;

- știință - știința dreptului - care are ca obiect de studiu dreptul obiectiv și cel subiectiv, adică ansamblul de concepte și principii care le alcătuiesc.

Pentru că am definit în sens restrâns noțiunea de „drept”, putem afirma că dreptul familiei este ramura sistemului de drept român alcătuită din totalitatea normelor și instituțiilor juridice care reglementează raporturi nepatrimoniale și patrimoniale, căsătorie, rudenie și altele asimilate acestora, a căror respectare este asigurată, la nevoie, prin forța coercitivă a statului .

Așadar, obiectul reglementării pentru Dreptul familiei este constituit din următoarele categorii de raporturi sociale:

- de căsătorie, reglementate, în principal, de art. 48 din Constituție și de art. 266-404 C. civ. Pentru căsătoriile cu element de extraneitate, normele după care este identificată legea națională aplicabilă sunt stipulate de art. 2.585-2.602 C. civ. ;

- de rudenie, reglementate de art. 405-482 C. civ. și de Legea nr. 273/2004. În cazul filiației cu elemente de extraneitate, regulile după care este stabilită legea națională aplicabilă rudeniei sunt prevăzute de art. 2.603-2.610 C. civ.;

- de autoritate părintească, reglementate de art. 483-512 C. civ. și de Legea nr. 272/2004. În cazul ocrotirii părintești cu element de extraneitate, normele după care este identificată legea națională aplicabilă sunt prevăzute de art. 2.611 C. civ. ;

- asimilate de lege, sub anumite aspecte, cum ar fi :

a) unele raporturi rezultând din luarea unei măsuri de protecție specială a copilului lipsit de ocrotirea părinților săi;

b) unele raporturi dintre moștenitorii unei persoane care a fost obligată la întreținerea unui minor sau care i-a prestat întreținere fără a avea obligația legală și minorul îndreptățit la întreținere;

c) unele raporturi dintre un soț și copilul celuilalt soț;

d) unele raporturi dintre foștii soți.

În continuare, voi enumera principiile generale ale dreptului familiei , cele prioritare fiind prezentate pe larg în capitolele ce urmează din prezenta lucrare. Așadar, acestea sunt:

1. Principiul ocrotirii căsătoriei și a familiei;

2. Principiul căsătoriei liber consimțite între soți;

3. Principiul egalității între soți;

4. Principiul monogamiei;

5. Principiul interzicerii căsătoriei dintre persoanele de același sex;

6. Principiul acordării sprijinului reciproc, moral și material, de către soți și ceilalți membri ai familiei;

7. Principiul alegerii regimului matrimonial aplicabil;

8. Principiul interesului superior al copilului;

9. Principiul protecției copiilor și a tinerilor;

10. Principiul egalității în drepturi a copiilor;

11. Principiul dreptului și îndatoririi părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor.