Repararea prejudiciului în urma comiterii infracțiunii de furt (art.186 cp RM)

INTRODUCERE

Desfășurarea uniformă și justă a actului de justiție presupune parcurgerea anumitor pași conferite de către legiuitor întru aplicarea principiului legalitătii. Acțiunele ce au loc după săvârsirea infracțiunilor rămân a fi neștiute și neclare la capitolul reparării prejudiciilor după ce o persoană a săvârșit în adresa alteia o infracțiune. În esență dacă persoanelor pagubite îi sunt reparate prejudiciile sau dacă avem parghii legislative suficiente le vom releva în prezenta lucrare. Cu toții cunoaștem că cel mai important în etapele de aplicare a actului de justiție este tragerea la răspundere a făptuitorului delictului și repunerea în situația anterioară a victimei și anume repararea propriu-zisă a prejudiciului cauzat în urma săvârșirii unei infracțiuni.

Deasemenea desfasurarea normală a unui proces penal întru atingerea scopurilor sale, bineînțeles că impune limitarea sau încălcarea în limitele legii a unor drepturi fundamentale ale bănuitului, învinuitului, inculpatului, asupra cărora funcționează principiului prezumției nevinovăției. Aceste drepturi sunt reflectate pe cât în convențiile și tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, pe atît și în Constituția Republicii Moldova . Aplicarea măsurilor asiguratorii privind repararea prejudiciului aduc atingere dreptului la proprietate .

Declarația Universală a drepturilor omului prevede în art.17 că orice persoană are dreptul la proprietate atît singură cît și în asociere cu alții. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. La fel și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în art.1 al Primului Protocol aditional la Convenție din 20.03.1952 prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului international.

Ca urmare a ratificării de către țara noastră a Declarației Universale a drepturilor omului, Constituția a garantat în art.46 dreptul la proprietatea privată și la protecția acesteia, potrivit căruia dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului sînt garantate. Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă. Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.

După cum reiese din cele sus-menționate, dreptul de proprietate nu este un drept absolut. Statul și-a rezervat posibilitatea de a limita dreptul de proprietate al cetățenilor săi în cazul în care ar trebui să servească unui scop legitim de utilitate publică sau a unui interes general.

Codul de procedură penală asigură inviolabilitatea proprietății garantată de Constituție. Conform art.13 persoana fizică sau juridică nu poate fi lipsită în mod arbitrar de dreptul de proprietate. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decît din motive de utilitate publică și în condițiile Codului de procedură penală și conform principiilor generale ale dreptului internațional. Bunurile pot fi puse sub sechestru numai în baza hotărîrii judecătorești. Bunurile ridicate în cursul acțiunii procesuale se descriu în procesul-verbal al acțiunii respective, iar persoanei de la care acestea au fost ridicate i se înmînează copia de pe procesul-verbal al acestei acțiuni.

În cadrul unui proces penal, persoanei îi poate fi limitat deptul de proprietate prin interzicerea exercitării atributelor de posesie, folosință și dispozitie, la aplicarea măsurilor de constrîngere asiguratorii. Finalmente vom încerca să evidențiem frecvența infracțiunilor de furt și care este procedura post-infracțională de reparare a prejudiciului cauzat părții vătămate.

Actualitatea temei. Repararea prejudiciului este o instituție distinctă ce se soluționeaza atât într-un proces penal cât și într-un proces civil. Cercetarea temei date a fost aleasă din perspectiva relevării cum decurg lucrurile de facto după ce unei persoane i-a fost sustras un bun corporal și ulterior cum are loc procedura de întoarcere a bunului sau repararea prejudiciului prin echivalent bănesc dacă reîntoarcerea propriu-zisă a bunului nu este posibilă. Actualitatea temei reiese din aspectul proeminent și vizibil al infracțiunilor de furt săvârșite pe teritoriul Republicii Moldova și prezența cazurilor când persoanelor ce au suferit prejudicii în urma furturilor și nu au fost despagubite din anumite circumstanțe obiective si subiective.