Testamentul și formele sale actuale

Introducere

Pe parcursul vieții sale, persoana fizică acumulează informații prețioase despre existența sa, dar și lucruri materiale de care se folosește în toată această perioadă.

Asemeni celorlalte specii care trăiesc pe pământ, omul tinde să ușureze viața urmașilor săi, lăsând prin moștenire testamentară, în cele mai multe cazuri, bunuri materiale dar și spiriatuale ori sfaturi sau principii morale. Prin această acțiune, își asigură ”o viață după moarte” prin transmiterea unei părți a propriei personalități, urmașilor. Așadar testamentul este benefic pentru liniștea sufletească a dispunătorului datorită faptului că este sigur că voința îi va fi respectată chiar și atunci când nu va mai putea interacționa cu

această lume.

De-a lungul timpului, oamenii s-au gândit cum ar putea avea un control mai mare asupra a tot ce au agonisit sau au învățat pe durata vieții, chiar și atunci când vor trece în neființă, inventând astfel testamentul.

Acest act juridic unilateral își are originile in antichitate. Una dintre cele mai vechi scrieri care face referire la testament se regăsește în Biblie. Cea mai netă referire este făcută de Noe în momentul în care, după terminarea potopului, împarte pământul între cei trei fii ai săi.

Un alt punct de reper se regăsește în Atena, pe timpul lui Solon, cel ce este considerat fodatorul democrației în capitala actuală a Greciei. El permitea moștenirea testamentară doar atenienilor fără copii legitimi.

În actualitate, testamentul reprezintă actul juridic unilateral,personal,solemn, revocabil și pentru cauză de moarte întocmit de către testator.

CAPITOLUL I. Generalități privind testamentul

Secțiunea 1.1. Noțiune

Întotdeauna testamentul a fost un act juridic solemn. Inițial, pater familias beneficia de o putere totală de decizie, iar mai târziu, in timpul cuceririlor romane, s-a adoptat cutuma prin care erau protejate rudele defunctului lăsându-le cel puțin o parte din bunurile testatorului.

În perioada vechiului drept românesc testamentul a avut două forme de manifestare: limba de moarte și diata. Limba de moarte a reprezentat prima formă testamentară exprimată pe cale verbală în prezența unui cleric, care mai târziu avea să le comunice moștenitorilor, voința dispunătorului. Diata era acea formă testamentară transpusă într-un înscris care era semnată, datată, iar la întocmirea sa asistau mai mulți martori. Astăzi testamentul reprezintă acel act juridic complex cu un cuprins variabil și determinat doar de voința autorului său.

Sectiunea1.2.Caracterele juridice ale testamentului

1.2.1. Act juridic unilateral

Testamentul reprezintă atât o operațiune juridică (negotium juris) cât și suportul material(instrumentum probationis) ce include ultima voință a autorului său. Fiind un act unilateral , testamentul produce efecte juridice numai prin voința neîndoielnică a testatorului fără ca beneficiarii să fie informați in legătura cu existența sa, deoarece este un ”act nesupus comunicării” .

În consecință, legatarii nu pot decide în privința întocmirii testamentului, dar au posibilitatea să accepte ori să refuze dispozițiile sale, după decesul autorului.Testamentul nu iși pierde validitatea odată cu refuzul voluntar al legatului, însa dispozițiile testamentare devin ineficiente. Întocmirea acestui act juridic trebuie să respecte atât condițiile de fond ce se referă la conținutul testamentului cât și condițiile prevăzute de lege pentru liberalități . În doctrină este subliniată diferența dintre legat și testament pentru a evita greșeli în practică.

1.2.2.Act juridic personal

Nimeni nu poate întocmi testamentul în numele și în contul persoanei testatorului, deoarece este un act personal. De altfel, nici minorul sau interzisul judecătoresc nu pot fi reprezentați.

De lege lata minorul fără capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă nu poate încheia un testament care cuprinde legate (nu poate dispune prin liberalități).Cu consimțământul părinților sau , după caz, a tutorelui , minorul are dreptul de a încheia testament cu privire la modul de organizare a propriilor funeralii și poate decide asupra destinației propriului corp, după moarte. De asemenea, minorul iși poate recunoaște copilul din afara căsătoriei, prin testament. Această recunoaștere nu poate fi revocată (art 416Ncc). Observând faptul că minorul, chiar și în mod excepțional, poate încheia un testament , în cazul interzisului judecătoresc acest lucru nu îi este recunoscut de lege.