Constituirea și Funcționarea Societății pe Acțiuni

Introducere

Prin unire cresc lucrurile mici,

Prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari.

(Concordia parvae res crescent,

discordia maximae dilabuntur )

SALLUSTIUS

Evenimentele din ultimii ani au determinat multipe şi profunde mutaţii în toate sferele vieţei sociale. Impactul acestora s-au produs, după cum era şi firesc, şi asupra sistemului de drept, deoarece dreptul nu este altceva decît „viaţa socială în tiparele normelor juridice”.

Pornind de la ideea că: „Piaţa şi cadrele sunt verigi principale ale lanţului care constituie baza economică”, Societăţile pe Acţiuni sunt cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane şi financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, pe lîngă satisfacerea unor interese personale ale antreprenorilor. În ceea ce priveşte societatea pe acţiuni aceasta prin puterea sa de a concentra capitalurile fragmentate, ce constituie unul din principalii factori de producţie şi, în acelaşi timp, de mobilizare a resurselor în vederea realizării unor investiţii de anvergură, ea fiind destinată, în principiu, realizării marilor afaceri ce necesită capitaluri însemnate.

Organizarea şi desfăşurarea activităţilor comerciale în mare parte este condiţionată de legităţile şi principiile cererii şi ofertei, care la rîndul lor au menirea de a generaliza sistemul economiei de piaţă liberă. Pasul hotărîtor în acest sens îl constituie dislocarea rapidă şi definitivă a planificării de comandă, rigid centralizată, care nimiceşte mecanismele normale ale circuitului de mărfuri, servicii şi lucrări. În cosecinţă, reforma structurilor economice presupune – cu precădere în sectoarele producţiei şi destribuţiei de bunuri – o largă privatizare şi o efectivă liberalizare, coroborate cu proliferarea agenţilor economici, mai ales a societăţilor comerciale.

În conexiune indisolubilă cu tranziţia spre economia de piaţă este necesară, pe plan juridic, renovarea cadrului legislativ. Procesul de înnoire a reglementărilor a şi înregistrat paşi însemnaţi. O serie de acte normative au fost adoptate şi puse în aplicare în perioada postcomunistă, reconfigurînd sub multe aspecte structura economiei naţionale. Au fost adoptate, în acest sens în decursul ultimilor ani acte normative esenţiale unei bune desfăşurări a activităţilor comerciale, şi anume: Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi; Legea cu privire la Societăţile pe Acţiuni; Regulamentul înregistrării de stat a întreprinderilor în Republica Moldova; Regulamentul societăţilor economice din Republica Moldova, etc. – acte normative care stabilesc modul de înfiinţare, funcţionare şi încetare a activităţii întreprinderilor comerciale. Ca urmare, societăţile comerciale s-au înmulţit rapid ca număr, diversificîndu-se, însă, şi ca formă, iar dintre ele societatea pe acţiuni a dobîndit un rol important în actuala viaţă economică.

Capitolul I

Consideraţii generale

1.1 Scurt istoric al Societăţilor pe Acţiuni (SA).

Societăţile pe acţiuni s-au dezvoltat într-o perioadă relativ recentă, însă le găsim sub o formă rudimentară şi în alte timpuri. În doctrina franceză, se consideră că societăţile pe acţiuni ar avea originea în concesiunile acordate la sfîrşitul Evului Mediu de către suveranitatea teritorială societăţilor de capitalişti pentru a organiza servicii de interes general – servicii publice, bănci, ş.a.

După o altă teză societatea pe acţiuni ar fi o aplicaţie a regulii maritime potrivit căreia proprietarul unei nave răspunde pentru avariile cauzate de căpitanul său numai în limita în care a investit în acea navă. Similară este şi proprietatea minieră germană, o mina care nu putea fi material divizată, ci era împărţită în cote denumite „carate”. Fiecare posesor răspundea proporţional cu valoarea cotei sale, care putea fi liber transmisă.

O altă teză afirmă că apariţia şi dezvoltarea întreprinderilor sub forma societăţilor pe acţiuni au fost impuse de cuceririle coloniale, care solicitau capitaluri enorme, atît pentru organizarea expediţiilor spre pămînturile descoperite, cît şi pentru administrarea de stat a acestor teritorii. Aceste companii erau constituite pe baza unor patente regale sau conexiuni, cu participarea unui număr mare de posesori de fonduri . Contribuţiile asociaţiilor formau un patrimoniu distinct de patrimoniul asociaţiilor care avea ca titular compania, în calitate de persoană juridică. Pentru prima dată, contribuţiile la formarea patrimoniului au primit denumirea de „acţiuni”. În cele din urmă, riscurile asociaţiilor erau limitate la contribuţiile lor, la formarea patrimoniului companiei.

Prima societate pe acţiuni, condusă de un organ executiv şi care avea ca organ suprem adunarea generală a acţionarilor, este considerată Compania Olandeză a Indiilor Orientale, înfiinţată în 1602 . Majoritatea autorilor consideră ca această companie este prima societate pe acţiuni care a deschis calea acestei forme de organizare juridică a activităţii economice. În 1626 a fost constituită Compania Olandeză a Indiilor Occidentale, Compania Suedeză Meridională (1625), Compania Insulelor Americii (1626), Compania Noii Franţe (1628), Compania India de Est, Compania Mărilor Sudului, Societatea Franceză a Indiilor Orientale. Înfiinţarea acestor companii este legată de expansiunile coloniale ale puterilor maritime europene ca Olanda, Anglia, Franţa.