Drept fiscal

Introducere

În toate orânduirile social-economice în care au existat relații financiare, statul, ca instituție suprastructurală, a reglementat diferite categorii financiare- taxe, impozite, buget - în scopul formării și dezvoltării bazei economice a societății. Sub acest aspect, sfera finanțelor publice diferă de la o orânduire la alta.

Sub aspect istoric, noțiunea de finanțe publice a evoluat, suferind de-a lungul timpului schimbări multiple și profunde.

Finanțele publice reprezintă, forma bănească a relațiilor economice, în procesul repartiției produsului social și venitului național în cadrul îndeplinirii funcțiilor statului.

Conținutul social, economic și, în special, juridic al relațiilor financiare, funcțiile și importanța lor în societate sunt câteva din problemele fundamentale ale științei dreptului financiar.

Finanțele au apărut odată cu statul, deoarece orice structură politică are nevoie, de la constituirea ei, de mijloace materiale și bănești, pentru întreținerea aparatului propriu.

Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementează relațiile de constituire, repartizare și utilizare a fondurilor bănești ale statului și ale instituțiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societății. Izvoarele dreptului financire sunt alcătuite din totalitatea actelor normative care reglementează raporturile juridice financiare.

Norma de drept financiar se poate defini ca o regulă de conduită stabilită sau recunoscută de stat, care cuprinde drepturile și obligațiile subiectelor participante la raportul de drept financiar și a cărei respectare este asigurată de autoritatea de stat.

Prezenta lucrare reprezintă o sinteză a elementelor fundamentale ce caracterizează creditul bancar, public și datoria publică, apecte care au cunoscut o amplă evoluție atât în occident cât și în țara noastră, ceea ce m-a determinat să-mi aleg ca temă a lucrării de licență „Creditul și datoria publică”.

Lucrarea se cuprinde trei capitole în care sunt prezentate elementele determinante ale creditului și datoriei publice, astfel:

Capitolul I, intitulat „Aspecte introductive”, analizează noțiunea de credit și datorie publică în ansamblul său.

Cel de-al doilea capitol: „Creditul”, nuanțează conceptul general și trăsăturile creditului bancar și a creditului pulic, resursele bancare pe care o bancă le angajează în vederea unui credit bancar.

Opțiunea pentru un credit public intern sau extern reprezintă și un act de decizie politică care influențează balanța de plăți externe, inclusiv datoria publică internă sau externă. În timp ce creditul extern evidențiază nivelul static, la un moment dat al unei datorii asumate de un debitor precizat, datoria externă subliniază nivelul și structura tuturor împrumuturilor unei țări în dinamică, inclusiv fluxurile aferente de intrări și ieșiri de valută. Totodată prin indicatorul “serviciul datoriei publice externe” se fac precizări legate de ratele de restituit la diferite scadențe, inclusiv plata dobânzilor aferente. Datorită imposibilității de rambursare a fondurilor externe împrumutate apare așa numita criză a datoriilor externe.

În cele din urmă ultimul capitol, al treilea, „Datoria publică”, prezintă aspecte ale definirii datoriei publice, starea actuală dar și evoluția datroriei publice a României.

Datoria publică reprezintă o problemă importantă pentru România, ținându-se cont de aspectul că în anul 2020 țara noastră speră la aderarea în Zona Euro și am dorit să aflăm ce șanse are să realizeze acest lucru fără ca datoria publică să depășească procentul de 60% din produsul intern brut, acesta fiind unul dintre cele mai semnificative aspecte.

Lucrarea se încheie cu concluziile, pe care mi le-am exprimat în urma cercetării documentare pe care am realizat-o prin studiul unor lucrări de specialitate și a legislațiilor în vigoare existente în România.