Procedura Insolvenței

INTRODUCERE

Opiniile exprimate în cuprinsul acestei lucrări sunt rezultatul unei analize critice a doctrinei şi jurisprudentei actuale în materie şi urmăresc să ofere posibilitatea înţelegerii cât mai detaliate a procedurii insolvenţei

Pornind de la aspectele normate prin legislaţia în vigoare, această lucrare prezintă partea generală a procedurii insolvenţei: domeniul de aplicare al legii, termeni şi expresii specifice, delimitarea rolurilor în procedură (practicianul în insolvenţă, creditori, debitori, administrator judiciar, lichidator, persoane de specialitate, administrator special), cheltuieli aferente procedurii, acţiuni în anularea unor transferuri efectuate de debitor în dauna creditorilor precum şi menţinerea sau denunţarea unor contracte

Astfel ,în derularea normală a activităţii desfăşurate pentru scopul în care există, comerciantul persoană juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de conducere. Faptele prin care se realizează actele de gestionare a activităţii comerciantului, săvârşite de către membrii organelor de conducere – în primul rând de către administratori –, pot avea pentru comerciant sau pentru terţi consecinţe pozitive sau negative, în acest din urmă caz punându-se problema răspunderii juridice a comerciantului , respectiv, a membrilor organelor de conducere, în diferitele forme ale acesteia (contravenţională, civilă, penală, etc.), faţă de persoana vătămată.

Sunt însă situaţii în care consecinţa negativă a săvârşirii faptei ilicite este aducerea comercianţilor persoane fizice sau juridice în stare de insolvenţă, situaţie faţă de care încetează derularea normală a activităţii debitorului aflat în imposibilitate de a-şi plăti obligaţiile cu disponibilităţile băneşti existente, acesta fiind supus procedurii insolvenţei, cu regulile ei speciale. Indiferent de modalităţile reglementate pentru realizarea procedurii insolvenţei, scopul acesteia

vizează plata creanţelor existente împotriva comerciantului, ale căror titulari sunt terţii-creditori. Modalitatea primordială de realizare a procedurii este lichidarea masei activului debitorului, la care s-a adăugat posibilitatea de restructurare (reorganizare) a activităţii acestuia. În ambele cazuri, debitorul constituie obiectul procedurii şi răspunde astfel faţă de terţii-creditori, neimplicându-se şi o eventuală răspundere directă a membrilor organelor sale de conducere sau a altor persoane, faţă de terţi, deoarece nu se justifică o astfel de răspundere. Aceasta, chiar dacă tot faptele lor au fost acelea care au generat greşeala de gestionare a activităţii persoanei juridice ce a cauzat starea de insolvenţă, dar faptele respective au fost săvârşite, în mod evident şi exclusiv, în numele persoanei juridice ori nu au caracter ilicit, etc.

Aşadar principala menire a legii insolvenţei este de a institui criterii corecte de operare şi tratament faţă de debitorul insolvent.

CAPITOLUL I

PROCEDURA INSOLVENŢEI.

1.1 ACTIVITATEA COMERCIALĂ ŞI DIFICULTĂŢILE SALE

Activitatea comercială, adică activitatea de producere şi circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, se întemeiază pe anumite raporturi juridice stabilite între comercianţi, în special raporturi juridice contractuale. Prin asemenea raporturi juridice se realizează aprovizionarea tehnico-materială şi desfacerea mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii.

Desfăşurarea normală a activităţii comerciale impune ca toţi comercianţii care şi-au asumat obligaţii, în baza raporturilor juridice la care participă şi al căror obiect îl constituie plata unor sume de bani, să îşi execute aceste obligaţii în strictă conformitate cu contractele încheiate.

Neachitarea la scadenţă a sumelor de bani datorate de către debitor îl pune pe creditor în situaţia de a fi lipsit de mijloacele financiare necesare reluării ciclului de producţie.

Neexecutarea obligaţiilor băneşti la scadenţă poate fi determinată de lipsa de lichidităţi a debitorului, cauzată de existenţa unor dificultăţi financiare cu care se confruntă debitorul în activitatea sa comercială.

1.2 EVOLUŢIA CONCEPŢIILOR PRIVIND TR