Regimul juridic al actelor frauduloase în cadrul insolvenței

1. Rezumat.

Cercetarea în lucrarea de față a avut ca scop evidențierea caracterelor juridice ale actelor frauduloase încheiate de debitor în perioada suspectă. Perioada suspectă este considerată perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenței cu 3 ani de zile. Am constatat că această perioadă este suspectă datorită faptului că în acești trei ani de zile, în cazul în care debitorul este pasibil de a intra în procedura insolvenței, el poate să efectueze anumite transferuri patrimoniale ca să își ”pună averea la adăpost”. Prin a-și pune averea la adăpost el poate face anumite prestații care să depășască prestația primită în schimb, cum ar fi să efectueze anumite sponsorizări în scop umanitar, aceste sponsorizări în scop umanitar fiind acte care nu se pot anula. În cazul în care transferul a fost făcut de către debitor în cursul activității normale, acesta nu poate fi anulat. Chiar și în cazul transferurilor patrimoniale care sunt făcute de către debitor în perioada suspectă, trebuie demonstrat caracterul fraudulos care a dus la prejudicierea creditorilor. În toate cazurile practice prezentate în prezenta lucrare s-a solicitat anularea actelor frauduloase fiind motivat faptul că duce la prejudicierea creditorilor, că se dorește a se scoate bunuri din patrimoniul societăților debitoare ca acestea să nu poată fi urmărite. În toate cazurile nu s-a justificat suficient, nu s-au adus suficiente probe care să demonstreze caracterul păgubitor și natura frauduloasă a actelor, în principiu aducându-se justificarea că actele respective au fost încheiate în perioada suspectă, respectiv în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. În toate cazurile instanța a apreciat că nu poate fi vorba despre acte frauduloase doar pentru simplul motiv că au fost încheiate în cei trei ani anterior deschiderii procedurii iar pentru a putea fi anulate este nevoie de a se demonstra caracterul de natură a prejudicia creditorii.

2. Introducere

Tema de față îmbină legea specială a Insolvenței, Codul Insolvenței, legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și aspecte ce cad sub incidența codului civil referitoare la contractele civile în contextul noului Cod Civil și al noului cod de procedură civilă. Atât din abordarea teoretică, cât și din abordarea practică se va putea observa îmbinarea celor două materii ale dreptului civil, legea specială, adică Procedura insolvenței reglementată de legea 85/2014 cât și dreptul comun ambele tratând aspecte cu privire la contracte.

2.1.1. Despre Insolvență

”Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile ”.”Termenul de insolvență își are originea în cuvântul german zahlungsunfahigkeit care semnifică neputința persistentă sprijinită pe lipsa mijloacelor de plată ale debitorului, de a-și regula datoriile sale bănești exigibile ”.

Legea 85/2014 reglementează procedurile de prevenire a insolvenței cum ar fi mandatul ad-hoc sau concordatul preventiv. Scopul prezentei legi este de a institui o procedură colectivă pentru ca debitorul să își poată acoperi pasivul și eventual dacă se poate și sunt șanse să își reorganizeze activitatea, fiind un domeniu cuprinzător privește entitățile și persoanele fizice care acționează pe piața raporturilor juridice de drept privat. Pe lângă procedura clasică a insolvenței care poate fi compusă din cele două proceduri, cea generală de insolvență și procedura simplificată de insolvență prin care debitorul intră direct în faliment, legea mai reglementează două proceduri distincte de pre-insolvență. Scopul acestora este de a facilita depășirea stării de dificultate și evitarea unei eventuale insolvențe. Prezenta lege definește reorganizarea judiciară, procedura falimentului, procedura generală, procedura simplificată, acestea reprezentând scopul procedurii insolvenței .

Pasivul debitorului se consideră acoperit atunci când toate ”datoriile” au fost achitate, adică plata tuturor creanțelor indiferent de izvorul acestora. De aici rezultă că procedura insolvenței urmărește a satisface interesele creditorilor de a-și recupera creanțele fără discriminare între ei.

Caracterul colectiv deosebește Insolvența de executarea silită prin faptul că, creditorii care sunt înscriși la masa credală pot să participe la urmărirea și realizarea creanțelor în modalitatea prevăzută de lege.”Procedura insolvenței nu se poate închide la cererea debitorului cu motivația că datoria creditorului care a introdus cererea a fost acoperită atâta timp cât există încă, creanțe ale altor debitori care nu au fost satisfăcute ”. Legea 85/2014 se adresează profesioniștilor cu excepția celor care au profesii liberare și se poate aplica și regiilor autonome. Profesioniști sunt toți cei care exploatează o întreprindere.

Insolvența are 5 caractere: Caracterul judiciar, caracterul concursual și colectiv, caracterul unitar și general, caracterul egalitar, caracterul de remediu și de executare silită.