Societatea Europeană

CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SOCIETATEA COMERCIALĂ EUROPEANĂ

SECŢIUNEA 1

SCURTE CONSIDERAŢII ISTORICE

Realizarea pieţei interne şi îmbunătăţirile pe care aceasta le aduce situaţiei economice şi sociale din Comunitate, necesită nu numai o înlăturare a barierelor din calea comerţului, ci şi o adaptare a structurilor de producţie la dimensiunea comunitară. În acest scop, este esenţial, ca acele societăţi a căror activitate nu este limitată la satisfacerea nevoilor pur locale, să poată concepe şi întreprinde reorganizarea activităţilor lor la scară comunitară .

Pornind de la această premisă, în 1958, câţiva jurişti francezi lansează ideea de Societate Europeană. Conceptul presupunea desfiinţarea oricărei bariere pe care frontiera naţională o ridica în calea exercitării aptitudinilor antreprenoriale şi organizaţionale ale companiilor din fiecare stat membru, pentru a da esenţă obiectivului privind utilizarea efectivă a resurselor din cadrul pieţei interne . De fapt, noua entitate juridică presupunea o fizionomie proprie - nemaiîntâlnită - o societate europeană ,care să împrumute elemente din toate legislaţiile şi care să fie comune şi acceptate de către toate statele membre.

În 1967, Comisia Europeană înfiinţează un grup de experţi pentru a studia problema şi de a desena conturul unei eventuale propuneri, care să acopere toate aspectele de drept, tradiţionale societăţii. . Cu toate acestea , abia în 1970 apare prima propunere de regulament privind statutul Societăţii Europene, care, reproduce în mare parte , forma sa inţială din 1967 .

În următorii ani , Comisia CEE revine asupra textului regulamentului prezentat Consiliului, propunând unele modificări, însă, de această dată, intervine problema implicării angajaţilor în organele de luare a deciziilor , astfel dezbaterile blocându-se din nou. Acest aspect este iarăşi pus în discuţie în 1988 , în cadrul Memorandumului către Parlamentul European, în care Comisia începe să facă presiuni pentru o soluţie la problema de participare a angajaţilor în diferite proceduri decizionale ale societăţilor.

Pe parcursul mai multor ani se încearcă încurajarea instituţiilor şi statelor membre ale Uniunii Europene, să îşi armonizeze anumite aspecte din legislaţiile naţionale , în care societăţile comerciale trebuie să îndeplinească anumite condiţii comune tuturor statelor membre. Această armonizare a dreptului societăţilor comerciale s-a realizat prin directive – lăsând la latitudinea statelor anumite aspecte, obligaţia acestora fiind teleologică . Astfel, în 1994, se adoptă Directiva nr. 94/95/CE privind comitetele europene de întreprindere, care pune problema implicării angajaţilor într-o nouă dinamică pentru toate părţile implicate să găsească o soluţie legislativă a problemei.

În cele din urmă, după 30 de ani de ezitări, în cadrul întrunirii Consiliului European la Nisa , şefii de stat şi de guvern din UE, par să fi ajuns la un compromis cu privire la aspectele sociale ale Societăţii europene, dând astfel un nou impuls aprobării statutului .