Societățile comerciale

Introducere

Am ales acestă temă pentru lucrarea de licență deoarece este o temă amplă în domeniul dreptului comercial, care se regăsește aprofundată în noul Cod civil.

Promulgarea legii 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil a dus, în opinia unor specialiști, la dispariția dreptului comercial. În același timp se consideră că de fapt asistăm la o „comercializare a dreptului civil” .

Introducerea, în anul 2011, a Noului Cod civil, a adus modificări substanțiale regulilor care guvernează societățile comerciale. Intenția legiuitorului a fost de a include dreptul comercial precum și alte ramuri ale dreptului privat, cum ar fi dreptul familiei, în reglementările noului Cod civil.

Totuși, noul Cod reglementează unitar doar o parte din obligațiile „profesioniștilor” (inclusiv contractele), nu și statutul comercianților sau al altor categorii de profesioniști și nici obligațiile profesionale ale comercianților care rămân reglementate prin legi speciale, cum ar fi, de exemplu, Legea societăților comerciale, Legea registrului comerțului, legislația cooperatistă, etc.

Am structurat această lucrare pe cinci capitole. Primul capitol este unul introductiv și prezintă caracteristicile generale ale societăților comerciale. Sunt abordate aici probleme legate de reglementarea juridică, de definiție, de forma și de clasificarea societăților comerciale. Societatea comercială ia naștere în baza actelor constitutive, însoțite de o serie de formalități care se finalizează cu autorizarea constituirii de către funcționarul de la Registrul comerțului. Doar în urma constituirii legale societatea comercială capătă personalitate juridică. Persoana juridică este o formă de organizare care poate fi titulară de drepturi și de obligații civile doar dacă întrunește condițiile cerute de lege . O societate comercială nu poate exista fără personalitate juridică.

În al doilea capitol am făcut o comparație între societățile de capital și societățile de persoane. Am prezentat particularitățile celor două tipuri de societăți. Sunt abordate în detaliu pe parcursul capitolului societatea comercială în nume colectiv, societatea comercială în comandită simplă sau pe acțiuni, societatea comercială cu răspundere limitată și societatea comercială pe acțiuni.

Capitolul al treilea prezintă clasificarea societăților de capital dar și modul de înființare, funcționare, dizolvare și lichidare a acestora. Aici am prezentat caracteristicile societăților de capital.

Al patrulea capitol prezintă o sinteză a caracteristicilor societăților de capital.

În capitolul cinci am prezentat 3 spețe. În prima speță este studiată aprecierea calității unei persoane de a cere convocarea adunării generale. Nu interesează dacă acea persoană va putea și vota în acea adunare general, conform Art.119 alin.3 și art.124 din Legea 31/1990.

În a doua speță este studiată problema suspendării din funcșie a administratorului, conform art.119 alin (3) din Legea nr.31/1990, republicată.

A treia speță este despre dizolvarea unei societăți, potrivit dispozițiilor art.222 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, societatea se dizolvă prin imposibilitatea realizării obiectului de activitate. Acționarii societății pot hotărî dizolvarea voluntară a acesteia pe considerentul că societatea nu a fost în măsură să asigure un capital minim net în conformitate cu dispozițiile legale și, prin ordonanță a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, a fost retrasă autorizația de funcționare a societății.

Capitolul I Aspecte introductive privind societățile comerciale

I.1 Reglementarea societăților comerciale

Denumirea de „drept comercial” impune ideea că dreptul comercial constituie o reglementare juridică, adică un ansamblu de norme juridice privitoare la comerț. Deși o asemenea circumscriere a sferei dreptului comercial este în mare măsură corectă, pentru a înțelege sensul acestei noțiuni este necesară o analiză a noțiunii de „comerț” din mai multe puncte de vedere: etimologic, economic și juridic.

Etimologic, expresia de „comerț” provine din latinescul „commercium”, care la rândul sau reprezintă o juxtapunere a cuvintelor „cum” și „merx”, ceea ce înseamnă „cu marfă”. Deci, comerțul ar consta în operațiuni cu mărfuri.

Dreptul comun în materia societăților comerciale este reprezentat de Legea 31/1990 privind societățile comerciale actualizată prin Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în vigoare din 1 februarie 2014. Legea 31/1990 actualizată prin Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, în vigoare din 1 februarie 2014.

În afara acesteia mai există reglementări speciale pentru anumite tipuri de societăți: societățile de asigurare - Legea 32/2000, societățile bancare - Legea 58/1998. Societățile comerciale fără personalitatea juridică sunt reglementate de: asociațiile familiale - Legea 300/2004, asociațiile în participațiune - Codul comercial.

I.2 Definiția

Pornindu-se de la dispozițiile Codului civil, care definește societate civilă ca fiind „contractul prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scopul de a împărți foloasele ce ar putea deriva” , societatea comercială reprezintă o grupare de persoane constituită în baza unui contract de societate și beneficiind de personalitate juridică, în care asociații se înțeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru realizarea de fapte de comerț, în scopul realizării și împărțirii profitului realizat.

Rezultă, deci, că societatea poate fi privită dintr-o dublă perspectivă: ca instituție juridică în sine, un organism constituit pe baze asociative în scopul obținerii de profit și ca un contract, cu trăsături specifice scopului pentru care s-a încheiat.

Substanța societății comerciale își are originea în art. 1881 Cod civil, articol ce reprezintă izvorul și pentru societatea civilă în general. Așadar, cele două forme de societate se aseamănă în ceea ce privește scopul lucrativ, interesul asociaților (realizarea și împărțirea beneficiilor), intenția comună a asociaților de a coopera, contribuția cu aporturi, exploatarea unei întreprinderi și calitatea comună a asociaților de profesioniști .