Extras din licență
Capitolul 1. Noțiuni generale privind comerțul internațional și dreptul
comerțului internațional.
Epoca contemporană, a generat dezvoltarea, diversificarea și
specializarea fără precedent a economiei, respective a producției de mărfuri
și a serviciilor. Astfel, realizarea exclusiv prin mijloacele proprii ale unui stat
a întregii game de produse și servicii necesare pentru satisfacerea
necesităților sale economice și sociale a devenit practic imposibilă sub aspect
tehnic și oricum ineficientă din punct de vedere economic. În acest sens
putem spune că s-a creat o legatură între economiile naționale ale diferitelor
țări, ceea ce a creat fundamentul schimburilor economice internaționale.
În zilele noastre interdependențele economice s-au format ca urmare a
procesului de globalizare, care se exprimă, în mod esențial, prin
internaționalizarea producției și a tehnologiilor, a piețelor de mărfuri, de
servicii, și de capitaluri, creșterea complexității și diversității producției,
comerțului și desfacerii, dezvoltarea și sporirea fără precedent a rapidității
transporturilor și telecomunicațiilor, inclusiv prin expansiunea comerțului
electronic.
Comerțul internațional mai constituie și un important factor de
promovare a înțelegerii și colaborării între națiuni, un instrument esențial al
întăririi climatului de încredere, securitate și pace în lume.1
Definim noțiunea de comerț internațional conform celor două
accepțiuni, și anume una restrânsă, care cuprinde sensul tradițional al acestei
noțiuni, și una largă, care include și formele moderne de desfășurare a
relațiilor economice internaționale.
În accepțiunea restrânsă comerțul internațional cuprinde totalitatea
operațiunilor de import și export cu mărfuri, lucrări și servicii pe care le
desfășoară persoane fizice și/sau juridice având calitatea de subiecte ale
dreptului comerțului internațional, cu parteneri de naționalitate străină sau cu
bunuri aflate în tranzit internațional. Astfe comerțul internațional aparține
fazei economice a distribuției mărfurilor, care constituie etapa intermediară a
ciclului economic, plasată între producție și consumație, precizând că, în
acest caz, distribuția are loc , prin ipoteză, peste granițele unui stat.
În accepțiunea sa restrânsă, comerțul internațional exprimă pe planul
dreptului forma actelor și faptelor de comerț internațional. Dintre actele de
comerț internațional, cele mai importante, ca frecvență și sferă de cuprindere,
sunt contractele comerciale internaționale, ele constituind una dintre
instituțiile centrale ale acestei materii.
În concluzie, credem că această accepțiune restrânsă pe care am
definit-o se apropie cel mai mult de sensul etimologic al cuvântului
,,comerț”, provenit din expresia latină ,,commercium” care, la rândul său este
o juxtapunere a cuvintelor cum merx, care exprimă noțiunea de operațiuni
efectuate cu marfa.
Însă comerțul internațional a depășit de mult sfera schimburilor de
bunuri, adică sfera acelor operații care se reduceau la import și export de
mărfuri, realizate aproape exclusiv prin contractul de vînzare-cumpărare,
executabil fie uno ictu, fie în termene foarte scurte. În condițiile actuale,
comerțul internațional, lato sensu, cuprinde întreaga gamă a operațiilor
economice, bancare, financiare și altele, prin care se realizează cooperarea
economică și tehnico-științifică internațională. Comerțul internațional lato
sensu se exprimă prin afaceri uriașe și complexe, desfășurate pe termen lung
și care nu mai pot fi înfăptuite numai cu ajutorul instrumentelor juridice
tradiționale (contractele de vînzare-cumpărare, locație, antrepriză etc.), ci,
ele au nevoie, pentru acestea, de noi forme de contracte și chiar de noi
metode de contractare, nereglementate în sistemele de drept național.
Bibliografie
1. B. Ștefănescu, I. Rucăreanu „Dreptul comerțului internațional”,ed.
Didactică și Pedagogică, București, 1983;
2. Dr. Radu Gheorghe Geamănu - “Dreptul Comerțului Internațional
Partea Generală”, Editura Alma Mater Sibiu, 2002;
3. Dumitru Mazilu - “Dreptul comerțului internațional. Partea generală” ,
Editura Lumina Lex, 1999, București;
4. Ernest Lupan, Drept civil. Partea generală., Editura Argonaut, Cluj-
Napoca, 1999;
5. I. Turcu, Drept comercial, vol. I, Centrul de calcul și consultanță, Cluj-
Napoca, 1991;
6. L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, vol. I, ed. Fundației
„Chemarea”, Iași, 1993;
7. Mircea Mureșan, Ana Boar, Șerban Diaconescu - “Drept Civil.
Persoanele”, Editura Cordial Lex Cluj-Napoca, 2000;
8. Mircea N. Costin, Drept comercial internațional, ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1987;
9. Mircea N. Costin, M. Mureșan, V. Ursa, Dicționar de drept civil, ed.
Științifică și Enciclopedică, București, 1980;
10. Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comerțului internațional, vol. I,
Partea generală, ed. Lumina Lex, București, 1994;
11. O. Căpățână, B. Ștefănescu, Tratat de drept al comerțului internațional,
vol. I, Partea generală, ed. Academiei, București, 1985;
12. O. Căpățână, Societățile comerciale, ed. Lumina, București, 1991;
13. O. Ungureanu, C. Jugastru, Manual de drept internațional privat, ed. All
Beck, 1998;
14. Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial roman, ed. All Beck, București,
2002;
15. Tudor R. Popescu, Dreptul comerțului internațional, ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1983.
Acte normative
1. Codul comercial român;
2. Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale;
3. Legea nr. 105/1992, privind reglementarea raporturilor de drept
internațional privat;
4. Legea nr. 35/1991, privind regimul investițiilor străine;
5. Legea franceză din 24 iulie 1966;
6. Decretul nr. 31 din 1954;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Subiectele dreptului comertului international.pdf