Subiectele dreptului comerțului internațional

Capitolul 1. Noțiuni generale privind comerțul internațional și dreptul

comerțului internațional.

Epoca contemporană, a generat dezvoltarea, diversificarea și

specializarea fără precedent a economiei, respective a producției de mărfuri

și a serviciilor. Astfel, realizarea exclusiv prin mijloacele proprii ale unui stat

a întregii game de produse și servicii necesare pentru satisfacerea

necesităților sale economice și sociale a devenit practic imposibilă sub aspect

tehnic și oricum ineficientă din punct de vedere economic. În acest sens

putem spune că s-a creat o legatură între economiile naționale ale diferitelor

țări, ceea ce a creat fundamentul schimburilor economice internaționale.

În zilele noastre interdependențele economice s-au format ca urmare a

procesului de globalizare, care se exprimă, în mod esențial, prin

internaționalizarea producției și a tehnologiilor, a piețelor de mărfuri, de

servicii, și de capitaluri, creșterea complexității și diversității producției,

comerțului și desfacerii, dezvoltarea și sporirea fără precedent a rapidității

transporturilor și telecomunicațiilor, inclusiv prin expansiunea comerțului

electronic.

Comerțul internațional mai constituie și un important factor de

promovare a înțelegerii și colaborării între națiuni, un instrument esențial al

întăririi climatului de încredere, securitate și pace în lume.1

Definim noțiunea de comerț internațional conform celor două

accepțiuni, și anume una restrânsă, care cuprinde sensul tradițional al acestei

noțiuni, și una largă, care include și formele moderne de desfășurare a

relațiilor economice internaționale.

În accepțiunea restrânsă comerțul internațional cuprinde totalitatea

operațiunilor de import și export cu mărfuri, lucrări și servicii pe care le

desfășoară persoane fizice și/sau juridice având calitatea de subiecte ale

dreptului comerțului internațional, cu parteneri de naționalitate străină sau cu

bunuri aflate în tranzit internațional. Astfe comerțul internațional aparține

fazei economice a distribuției mărfurilor, care constituie etapa intermediară a

ciclului economic, plasată între producție și consumație, precizând că, în

acest caz, distribuția are loc , prin ipoteză, peste granițele unui stat.

În accepțiunea sa restrânsă, comerțul internațional exprimă pe planul

dreptului forma actelor și faptelor de comerț internațional. Dintre actele de

comerț internațional, cele mai importante, ca frecvență și sferă de cuprindere,

sunt contractele comerciale internaționale, ele constituind una dintre

instituțiile centrale ale acestei materii.

În concluzie, credem că această accepțiune restrânsă pe care am

definit-o se apropie cel mai mult de sensul etimologic al cuvântului

,,comerț”, provenit din expresia latină ,,commercium” care, la rândul său este

o juxtapunere a cuvintelor cum merx, care exprimă noțiunea de operațiuni

efectuate cu marfa.

Însă comerțul internațional a depășit de mult sfera schimburilor de

bunuri, adică sfera acelor operații care se reduceau la import și export de

mărfuri, realizate aproape exclusiv prin contractul de vînzare-cumpărare,

executabil fie uno ictu, fie în termene foarte scurte. În condițiile actuale,

comerțul internațional, lato sensu, cuprinde întreaga gamă a operațiilor

economice, bancare, financiare și altele, prin care se realizează cooperarea

economică și tehnico-științifică internațională. Comerțul internațional lato

sensu se exprimă prin afaceri uriașe și complexe, desfășurate pe termen lung

și care nu mai pot fi înfăptuite numai cu ajutorul instrumentelor juridice

tradiționale (contractele de vînzare-cumpărare, locație, antrepriză etc.), ci,

ele au nevoie, pentru acestea, de noi forme de contracte și chiar de noi

metode de contractare, nereglementate în sistemele de drept național.