Abandonul de Familie

CAPITOLUL I

SECŢIUNEA I, ASPECTE GENERALE

A. CADRUL JURIDIC GENERAL INSTITUIT PRIN CONSTITUŢIE

Constituţia României consacră în cuprinsul său o serie de drepturi şi libertăţi fundamentale cum ar fi: dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, dreptul la apărare, dreptul la viaţă intimă familială şi privată, dreptul la informaţie, dreptul la învăţătură şi altele.

Referindu-se la familie, Constituţia prevede în articolul 44 alin, l că aceasta se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

Tot în legătură cu familia sunt şi prevederile articolului 45 din Constituţie referitoare la protecţia copiilor şi tinerilor. Potrivit acestui articol, copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi asistenţă în realizarea drepturilor lor, statul acordând alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Prin prevederile aceluiaşi articol sunt interzise exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în pericol viaţa ori dezvoltarea normală, precum şi angajarea ca salariați a minorilor sub vârsta de 15 ani,

Toate aceste drepturi şi libertăţi îşi găsesc reflectarea în încriminările cuprins de titlul IX din partea specială a Codului penal, menite să asigure prin mijlocirea legii penale, ocrotirea familiei, sănătăţii, a libertăţii conştiinţei,

B. IMPORTANŢA INSTITUȚIE FAMILIEI ÎN SOCIETATE

Familia este o formă de relaţii sociale dintre oameni legaţi între ei prin căsătorie sau rudenie.

În sens sociologic, familia - ca formă specifică de comunitate umană desemnenează grupul de persoane unite prin căsătorie, alianţă sau rudenie, care s e caracterizează prin comunitate de viată, interese şi întrajutorare.

În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii, care izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopţii), precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie.

Familia formează obiect de reglementare în domeniul de aplicare a unor legi speciale. Astfel, potrivit legislaţiei locative, din aceeaşi familie fac parte soţii, copiii lor, precum şi părinţii soţilor întreţinuţi de aceştia ; în sensul legii fondului funciar 18/1991, art, 8 alineat, final, prin familie se înţeleg soţii şi copiii necăsătoriţi, dacă gospodăresc împreună cu părinţii lor; în sensul Codului penal, pentru infracţiunea de abandon de familie, relaţiile de familie cuprind, în condiţiile de incriminare prevăzute în text pe toţi cei între care există obligaţii legale de întreţinere .

În statul nostru, familia, ca instituţie şi ca expresie a valorii sociale speciale pe care o constituie relaţiile de familie, face obiectul unei permanente atenţii şi apărări pentru a se asigura în acest fel normala formare, desfăşurare şi dezvoltare a acestor relaţii de familie.

În normele de convieţuire socială, cu caracter moral, ca şi în normele cu caracter juridic, sunt cuprinse prescripţii care prevăd drepturi şi îndatoriri, prin respectarea cărora familia este ocrotită şi îndrumată a se desfăşura pe o linie de continuă consolidare,

Astfel, mai întâi, familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi şi ester Monogama.

Potrivit legii, este oprit a se căsători bărbatul care este căsătorit sau femeia care este căsătorită.

În al doilea, rând: relaţiile de familie, atât relaţiile între soţi, cât şi relaţiile între părinţi şi copii, se bazează pe afecţiune şi prietenie reciprocă; ei sunt datori sa-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material . Din punctul de vedere al sprijinului material, un loc important îl ocupă obligaţia de întreţinere care există între soţ şi soţie, între părinţi şi copii, bunici şi nepoţi, fraţi şi surori.

În al doilea rând, familia este şi trebuie să fie celula socială care ocroteşte creşterea şi educarea copiilor. Sub acest raport există, atât exigenţele moralei, cât şi prevederile legii - Codul familiei.

Aceste legi prescriu că părinţii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii

lor minori. Părinţii sunt datori să-şi crească copiii, îngrijind de sănătatea lor fizică de educarea, învăţătura şi de pregătirea lor profesională, Toate aceste exigenţe fac ca familia să fie o instituţie socială bine închegata şi de

un real sprijin pentru membrii ei. întrucât aceste exigenţe sunt în favoarea membrilor familiei, ele sunt în marea majoritate a cazurilor, respectate şi îndeplinite , încălcarea lor atrage sancţiuni, unele de ordin moral sau de ordip civil, altele de ordin penal, în funcţie de gravitatea încălcării respective.