Actele organismelor europene

Introducere

Uniunea Europeană este forma cea mai actuală a construcţiei comunitare, care a început în anul 1952 , odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Paris privind Comunitatea Europeană, semnat la 18 aprilie 1951.

Tratatele constitutive ale Uniunii Europene definesc elementele fundamentale ale Uniunii şi precizează competenţa instituţiilor din sistemul comunitar care participă la procesul de luare a deciziilor, procedurile legislative, precum şi puterile şi prerogativele care sunt recunoscute acestor instituţii.

Pe lângă aceste tratate constitutive, care reprezintă dreptul primar european, există și totalitatea actelor normative adoptate de instituţiile europene pentru aplicarea dispoziţiilor tratatelor, care constituie dreptul derivat.

Lucrarea de disertație, cu titlul Actele organismelor europene, reprezintă rezultatul unei intense activități de cercetare și prezintă o analiză completă și complexă a instituțiilor europene și a principalelor acte normative ale acesteia.

Structurată pe cinci capitole, lucrarea permite o abordare gradată a tematicii lucrării. Astfel, pornind de la structura instituțională de bază a Comunităților europene am descris principalele instituții europene, prevederile actelor juridice fundamentale, cât și prevederile actelor adoptate de către comunitățile europene.

Primul capitol al lucrării vizează principalele instituții ale UE, modul de formare și rolul acestora.Consiliul Uniunii Europene este prima instituție analizată. Consiliul Uniunii Europene a fost înfiinţat prin tratatele institutive. Rolul Consiliului Uniunii Europene este fundamental în procesul decizional. Compus din reprezentanți ai statelor membre ale Uniunii Europene, Consiliul poate apare în cadrul comunitar, atât în calitate de legislator, cât și ca titular al puterii executive.

Comisia Europeană, cea de-a doua instituție prezentată, reprezintă și susține interesele Uniunii în ansamblul său. Sediul Comisiei este la Bruxelles. Reuniunile nu sunt publice, iar dezbaterile Comisiei sunt confidenţiale.

Ultima instituție analizată este Parlamentul European. Parlamentul European este o instituție prin excelență democratică, în care membrii sunt aleși prin vot universal, direct și secret din cinci în cinci ani, de către toți cetățenii cu drept de vot ai țărilor comunitare.

Cel de-al doilea capitol al lucrării tratează prevederile actelor juridice fundamentale ale organismelor europene. Tratatele de la Roma au fost primele tratate semnate de statele membre. Semnarea tratatelor a avut loc la 25 martie 1957 și au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. Marea Britanie a refuzat semnarea acestor acte. Actul Unic European este prima modificare semnificativă adusă tratatelor. Obiectivul urmărit prin adoptarea acestui tratat a fost atingerea cel mai târziu la 31 decembrie 1992 a pieţei comune interne europene. O serie de proceduri ad-hoc sunt introduse prin tratatul CE pentru atingerea acestui obiectiv.

Tratatul de la Maastricht a reprezentat trecerea de la Comunitățile Europene la Uniunea Europeană. Acest tratat a fost semnat la 7 februarie 1992 și a intrat în vigoare la1 noiembrie 1993. Odată cu semnarea tratatului au apărut și modificări substanțiale și noi prevederi.

Capitolul al treilea descrie principalele acte juridice ale organismelor comunitare. Acestea sunt: regulamentul,directiva, decizia, avizele și recomandările.

Din textele Tratatelor institutive putem observa că fiecare categorie de acte comunitare are propriile caracteristici și ocupă un anumit loc în cadrul sistemului dreptului comunitar. Pentru îndeplinirea atribuțiilor lor în conformitate cu prevederile acestiu Tratat, Consiliul și Comisia adoptă regulamente și directive, ia decizii și formulează recomandări sau avize.

Capitolul 4 al lucării urmărește analiza critică a procedurilor legislative din cadrul Uniunii. Exită mai multe tipuri de proceduri de adoptare a actelor comunitare.

Procedura avizului conform este acea procedură prin care Consiliul trebuie să obțină aprobarea Parlamentului înainte de a lua decizii importante. Procedura codeciziei a fost introdusă prin Tratatul de la Maastricht, ca urmare a constantelor poziții revendicative ale parlamentarilor europeni. Procedura cooperării menține puterea Comisiei de a modifica și de a retrage oricând propunerea sa, atâta timp cât Consiliul nu l-a adoptat. Procedura consultării prevede ca Parlamentul European să își exprime poziția asupra unei propuneri înaintate de Comisie.

Ultimul capitol al lucrării analizează procedura de aplicare a regulamentului.

Regulamentele sunt direct aplicabile statelor membre și persoanelor fizice și juridice, din momentul intrării în vigoare, fără a fi necesară ratificarea lor. Acestea au un efect imediat, creând în mod direct și nemijlocit drepturi și obligații pentru resortisanții statelor membre, fără ca petru acestea să fie necesară adoptarea unor norme interne de ratificare sau de transpunere.