Activitatea autorităților administrației publice cu specială privire asupra actului administrativ

INTRODUCERE

După cum rezultă din titlul lucrării,vom vorbi despre activitatea autorităţilor publice cu specială privire asupra actului administrativ, destinat susţinerii examenului de licenţă, în cadrul Universităţii „*********”, Facultatea de Drept, specializarea Administraţie Publică.

Scopul acestei lucrări este de a prezenta activitatea autorităţilor administraţiei publice şi a actului administrativ.

Studiul l-am structurat în trei capitole.

În primul capitol am facut o prezentare generală asupra actului administrativ,şi anume am vorbit despre activitatea autorităţilor publice la modul general, noţiunea actului administrativ.

În capitolul al doilea am vorbit despre regimul juridic al actelor administrative,făcând o scurtă comparaţie între actul administrativ şi alte acte juridice.

Capitolul patru e rezervat încetării actelor administrative unde vom discuta despre suspendarea, revocarea,anularea si inexistenţa actelor administrative.

1. CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA ACTELOR ADIMINISTRATIVE

Literatura juridică românească din perioada interbelică exprima formele de activitate a autorităţilor administraţiei publice, prin opinia lui Paul Negulescu, ca mijloace juridice prin care puterea executivă lucrează asupra administraţiilor sau actele puterii executive. El preciza, în acest sens, două mari categorii de acte al puterii executive: actele de autoritate şi actele de gestiune.

Pentru rezolvarea problemelor de interes local,autoritatile autonome ale administratiei locale sunt investite, prin lege,cu anumite atributii care constituie competenta lor materiala. În literature juridical s-a facut distinctia intre capacitatea si competenta organelor administrative.Astfel,’’capacitatea administrativă desemnează posibilitatea de a participa ca subiect independent în raporturi de drept administrativ’’,pe cand ‘’competenţa este categoria care desemnează ansamblul atribuţiilor unor organe administrative sau personale şi limitele exercitării lor’’.

Anibal Teodorescu menţiona că, în îndeplinirea atribuţiilor sale esenţiale de aplicare a legii, organul executiv face o serie de acte, deosebind, în acest scop, actele administrative (denumite şi propriu-zise), actele administrative cu caracter jurisdicţional şi acte cu caracter pregătitor.

Erast Diti Tarangul distingea o noţiune formală şi o noţiune materială a actelor administrative, considerând că simt acte administrative, în primul rând, toate actele care emană de Ia autorităţile administrative, clasificândo-Ie în acte unilaterale şi acte contractuale.

Administraţia, sintetiza E. D. Tarangul, pentru ca să-şi îndeplinească menirea ei, acţionează când pe cale unilaterală, ordonând, hotărând, constatând şi reglementând, când pe cale contractuală, adică prin acord de voinţă cu particularii.

În perioada postbelică, Tudor Drăganu preciza că în activitatea organelor administrative de stat intervin acte juridice, acte cu caracter exclusiv politic, fapte materiale juridice şi operaţiuni materiale tehnice, teză care îşi păstrează valabilitatea şi în prezent.

De altfel, în acest sens este şi doctrina franceză care defineşte actul administrativ ca fiind orice act întocmit de un organ administrativ, de stat şi al administraţiei publice locale, altele decât organele legislative şi cele jurisdicţionale, cât şi de către organismele private.

Denumirea de acte de drept administrativ, în acest context, evocă regimul elaborării şi al efectelor actelor organelor administraţiei de stat, emise în realizarea puterii de stat.

Din analiza doctrinei româneşti, după cum am văzut, de-a lungul timpului, rezultă că s-au utilizat mai multe noţiuni pentru a desemna actele juridice cu caracter unilateral ale autorităţilor administraţiei publice, dar cel mai adesea este întâlnit termenul de act administrativ.

De altfel, în prezent, în literatura noastră juridică, potrivit art. 52 din Constituţia României,republicată, se utilizează constant termenul de act administrativ, fapt ce ne impune să folosim si noi în continuare această terminologie.

Actualul regim juridic administrativ românesc cunoaşte două forme, o formă tipică, ce presupune controlul potrivit dreptului comun, a contenciosului administrativ, pe baza Legii nr.554/2004 şi a unor reglementări speciale, de pildă Legea fondului funciar, nr. 18/199, cu modificările ulterioarei şi, respectiv, o formă atipică, ce nu presupune controlul instanţelor judecătoreşti.Ca atare, vom întâlni şi terminologia de act administrativ tipic, act administrativ atipic ca şi de acte administrative prin delegaţie.