Analiza juridico-penală a evaziunii fiscale în Republica Moldova

Introducere

Statul modern este o instituţie extrem de dinamică şi de mare complexitate cu nenumărate funcţii cărui funcţionare şi finanţare este asigurată de existenţa banului public.

Statul, pentru a-şi constitui mijloace băneşti proprii a instituit concepţia potrivit căreia orice persoană fizică sau juridică care realizează un venit sau deţine un bun din categoria celor impozabile, pe teritoriul statului, datorează taxe sau impozite.

Conform articolului 58 din Constituţia Republicii Moldova – “Contribuţii financiare” – obligaţia în cauză, datorită semnificaţiei pe care o deţine, este ridicată la nivelul îndatoririlor fundamentale.

Întru ordonarea mecanismului de realizare a acestei îndatoriri, la începutul anilor 90 în Moldova în contextul transformărilor social-economice a fost iniţiată înfăptuirea reformei sistemului de impozitare, au fost adoptate un şir de acte normative ce reglementează modalitatea şi condiţiile impunerii fiscale. Sistemul fiscal constituit în rezultatul reformei efectuate (care continuă şi în prezent), cu toate că nu a evitat lacunele, în general corespunde condiţiilor economice contemporane, ia în consideraţie diversitatea formelor de proprietate existente şi într-o măsură oarecare asigură încasarea impozitelor în bugetul de stat.

Cu toate acestea acumularea impozitelor în volum deplin deocamdată nu reuşeşte. În mare parte acest lucru se datorează fenomenului negativ, relativ nou pentru societatea noastră (care a luat amploare mai cu seamă la începutul anilor `90) cunoscut sub denumirea de “evaziune fiscală”.

Pentru contracararea acestui fenomen la 07 martie 1990 Consiliul de miniştri al R.S.S.Moldoveneşti a adoptat hotărîrea nr.68 despre crearea inspectoratelor fiscale de stat pe fiecare unitate administrativ-teritorială la nivel de raion şi oraş.

Cu acelaşi scop s-au introdus modificările corespunzătoare în legislaţia penală.

Realitatea demonstrează că necătînd la răspîndirea largă a încălcărilor legislaţiei fiscale, aplicarea articolelor corespunzătoare ale legii penale este insuficientă. Astfel, conform datelor Inspectoratului Fiscal Principal de Stat în Republica Moldova pe parcursul anului 1998 au fost intentate de către organele procuraturii şi ale Ministerului de Interne în baza art. 1642 şi 1642 Codul Penal al RM în total 165 dosare penale, în 1999 – 78, iar în primele 7 luni ale lui 2000 – 58, însă au fost aplicate pedepse penale în baza acestor articole doar în 3, 2 şi respectiv 2 cazuri în fiecare din anii nominalizaţi. Printre factorii de bază care determină eficacitatea scăzută în lupta cu acest fenomen se evidenţiază neconcordanţa legislaţiei penale şi a celei fiscale, lipsa unor comentarii calificate în materia discutată ş.a. Din aceste considerente actualitatea temei este indiscutabilă.

Noutatea temei este determinată de faptul ca lucrarea în cauză pentru prima oară în contextul abordărilor ştiinţifice naţionale a problemelor juridico-penale tratează în mod special evaziunea fiscală penală.

Cercetarea în cauză are scopul ca în baza analizei legislaţiei penale în vigoare, ce reglementează răspunderea penală pentru evaziune fiscală, practica aplicării răspunderii penale pentru asemenea fapte, studierea literaturii de specialitate: a) să dezvăluie esenţa juridico-penală a acestei fapte; b) să reflecte cauzele care au determinat modificările legislaţiei penale ce reglementează fapta de evaziune fiscală; c) determinarea unor căi de perfecţionare a ei.

Baza metodologică a tezei de licenţa o constituie prevederile legislaţiei în vigoare, doctrina de specialitate reflectată în surse bibliografice. În teză sunt apreciate în complex noţiunile şi instituţiile teoretice de bază, cercetările juridico-penale şi criminologice privind problematica in discuţie reflectate în lucrările savanţilor în domeniu (B.V.Voljenkin, P.S.Iani, I.I.Kucerov, V.D.Laricev, L.D.Gauhman, V.N.Kudreavţev, N.F.Kuzneţova, V.I.Taţii, D.D.Şaguna, I.Gliga, V.K.Glistin, N.S.Reşetneak, S.G.Pepeleaev ş.a.).

Deoarece cercetarea infracţiunii de evaziune fiscală necesită o abordare în complex, s-a recurs la aplicarea unor aşa metode ca cea logică, istorică, comparativă, analizei etc.

Structura lucrării este determinată de caracterul şi specificul problemelor abordate în ea şi de gradul de dezvăluire a acestora. Teza constă din introducere, trei capitole şi încheiere.

Primul capitolul este dedicat analizei juridico-penale a evaziunii fiscale penale. Sunt elucidate natura juridică a acestui fenomen, particularităţile specifice ale evaziunii fiscale. Sunt supuse analizei semnele componenţelor date de infracţiune, în acest sens reflectându-se variate opinii şi teze.

Capitolul doi reflectă semnele calificate ale acestor infracţiuni, precum şi probleme de calificare a acestor fapte, mai cu seamă în contextul infracţiunilor adiacente. Sunt analizate circumstanţele care agravează răspunderea pentru evaziune fiscală. Este dezvăluit sensul caracterului repetat al faptei şi existenţa condamnării anterioare în acest sens.

În capitolul trei se face o analiză atât a evoluţiei fenomenului dat în arealul ţării noastre, condiţionării incriminării, precum perspectivele în viziunea proiectului noului cod penal. Se finalizează studiul cu concluziile respective.

CAPITOLUL I

Analiza juridico-penală a evaziunii fiscale prevăzute de art. 1642 şi 1643 din Codul Penal al Republicii Moldova

&1.Evaziunea fiscală penală. Definiţie. Consideraţii generale.

În cadrul economiei de piaţă, sistemul financiar şi de drept al statului se confruntă cu un fenomen evazionist ce ia proporţii de masă din cauza tentaţiei de a fi sustrase de sub incidenţa legii venituri impozabile cît mai substanţiale.

După modul cum se procedează în activitatea de evitare a efectelor reglementărilor fiscale, se face diferenţierea între evaziune fiscală legală şi evaziune fiscală ilegală (frauduloasă).

Din teoria şi reglementarea juridică a evaziunii fiscale sunt remarcabile conceptele evaziunii fiscale şi ale combaterii ei, reglementarea faptelor de evaziune fiscală calificate infracţiuni şi a celor de natură contravenţională, precum şi constatarea şi pedepsirea lor.

Evaziunea fiscală este caracterizată teoretic ca " Sustragere de la impunerea materiei impozabile" [1, 110] şi ca încălcare a "egalităţii în faţa impozitului şi prin impozit" [2, 194], cu consecinţa financiară a micşorării veniturilor publice.

Evaziunea fiscală ilegală se concretizează sub multiple forme de manifestare, printre care amintim cîteva din ele:

• întocmirea de declaraţii false;

• întocmirea de documente de plăţi fictive;

• alcătuirea de registre contabile ireale;

• nedeclararea materiei impozabile;

• declararea de venituri inferioare celor reale;

• executarea de registre de evidenţă duble, un exemplar real şi altul fictiv;

• diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin înregistrarea în cheltuielile unităţii a unor cheltuieli cu caracter personal ale patronilor ori înregistrarea de cheltuieli neefectuate în realitate;

• vînzările făcute fără factură, precum şi emiterea de facturi fără vînzare efectivă, care ascund operaţiuni reale supuse impozitării;

• falsificarea bilanţului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o convenţie între patron şi contabilul şef, ei fiind de altfel, ţinuţi să răspundă solidar pentru fapta comisă.