Analiza Laturii Obiective și a Laturii Subiective în Cazul Infracțiunii de Omor Deosebit de Grav

INTRODUCERE

Ocrotirea persoanelor împotriva actelor îndreptate împotriva vieții s-a impus ca o necesitate obiectivă înca din timpurile cele mai îndepărtate. Cel ce suprimă viața unui membru al grupului social era alungat din comunitate, și numai atunci când nu mai prezintă un pericol pentru trib, părțile interesate aveau la îndemână posibilitatea răzbunării. Făptuitorul alungat din cadrul tribului și lipsit de protecția tribului, era practic, condamnat la dispariție.

Omorul a fost incriminat în toate legislațiile, deoarece asemenea fapte au dus dintotdeauna atingere celui mai important atribut al persoanei, și anume, viața.

Crearea unei stări de pericol în raport de viața persoanei sau suprimarea vieții acesteia, au fost combătute nu numai din punctul de vedere al intereselor victimei, dar mai ales pentru că asemenea fapte prezentau un pericol pentru întreaga societate; fără respectarea vieții persoanei, nu poate fi concepută existența insăși a colectivității și, totodată, conviețuirea pașnică a membrilor acesteia.

În ultimii ani, dinamica infracțiunilor contra vieții, a devenit o problemă la nivel mondial, extrem de ingrijorătoare pentru toate autoritățile, având în vedere amplificarea și intensitatea actelor de violență, în special a omorului în scop de jaf, exercitate de grupuri organizate și armate împotriva unor necunoscuți.

Procentul de omucideri cât și a celorlalte infracțiuni contra vieții, a crescut in ultimii ani în marea majoritate a țărilor occidentale, în proporție mult mai mare decat rata natalității medie a populației.

Viața umană este ocrotită de legea penală într-un cadru larg, acela al ocrotirii persoanei, cât și a principalelor atribute ale acestora: viața, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, inviolabilitatea vieții sexuale, onoarea. Fiecare din aceste insușiri ale persoanei reprezintă valori pe care statul de drept are rolul si obligația de a le ocroti, asigurându-le existența și dezvoltarea

Aceste valori nu reprezintă realități izolate, individuale, ci ele au o importanță socială deosebită, în jurul și pe baza lor, formându-se și dezvoltându-se relații interumane, ce conferă acestor valori, pe de o parte, caracterul de valori sociale, respectiv de valori de a căror existență este interesată întreaga societate și pe de altă parte, caracterul de valori al caror conținut se relevă numai în cadrul relațiilor sociale.

Săvârșirea oricărora dintre infracțiunile contra persoanei, aducând astfel atingere oricăreia dintre valorile sociale ce reprezintă atribute ale persoanei însăși, creează o stare de pericol sau mai mult vatămă, chiar relațiile sociale ce s-au format și se desfașoară pe baza acestor valori sociale.

Legea penală ocrotind astfel, prin incriminarea faptelor ce aduc atingere persoanei, valorile sociale legate de existența persoanei, apară totodată relațiile sociale ce se nasc și se dezvoltă în jurul acestor valori.

De exemplu, apărând persoana omului, privită ca o valoare socială fundamentală, împotriva faptelor de natură să o pună în pericol sau să o vatame, legiuitorul ocrotește astfel în mod implicit și relațiile sociale ce se dezvoltă în jurul persoanei și a principalelor sale atribute.

Astfel, obiectul juridic generic al infracțiunilor contra persoanei constă în relațiile sociale ce se formează în jurul valorilor sociale, constituite din principalele atribute ale persoanei: viața, intregritatea corporală, inviolabilitatea vieții sexuale, onoarea.

Toate aceste relații sociale sunt ocrotite prin felul în care legiuitorul apară valorile sociale mai sus enumerate împotriva faptelor susceptibile să pună în pericol sau să vatame aceste valori.

Toate faptele care aduc atingere valorilor sociale menționate au fost incriminate în legea penală într-un titlu din Codul penal sub denumirea: „Infracțiuni contra persoanei”, acestea formând grupul infracțiunilor contra persoanei.

Astfel, sub denumirea generică de „omucidere”, codul nostru penal incriminează faptele care aduc atingere vieții omului, privită ca atribut fundamental și indispensabil al persoanei umane, de care depinde însăși existența și ființa sa.

Aceste incriminări sancționează cele mai grave fapte împotriva persoanei: omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, pruncuciderea, uciderea din culpă și determinarea sau înlesnirea sinuciderii.

Apărarea persoanei umane și în special a vieții a constituit o preocupare permanentă și comună tuturor sistemelor de drept. În orice sistem de drept viața a fost ocrotită de lege din cele mai vechi timpuri, nu atât ca fenomen biologic ci în mod special, ca fenomen social, ca valoare primară și absolută oricărei societăți, ca o condiție indispensabilă pentru existența oricărei orânduiri sociale.

Astfel, a fost ocrotit nu numai interesul fiecărui individ de a trăi, de a își conserva și prelungi viața, dar mai ales a fost ocrotit interesul societății ca viața fiecărui om să fie păstrată și respectată de ceilalți, acest lucru fiind hotărâtor pentru existența oricărei societăți omenești, ce nu poate fi concepută decât ca fiind formată din persoane în viață.