Analiza Nedemnității Succesorale în Lumina Noului Cod Civil

INTRODUCERE

În prezenta lucrare, ne-am propus să analizăm nedemnitatea succesorală, o instituţie care, deşi strâns legată de moştenire, atât în calitate de condiţie negativă a acesteia, cât şi prin consecinţele pe care le produce în caz că intervine, respectiv suprimarea drepturilor succesorale, a fost neglijată nepermis de mult de legiuitorul român, sub reglementarea vechiului Cod civil de la 1864.

Se poate constata faptul că dezbateri teoretice pe tema nedemnităţii de la începutul secolului al XX-lea au privit caracterul de drept sau nu al nedemnităţii succesorale, şi interpretarea sintagmei ”acuzaţie capitală”, ultima marcând efortul doctrinei de a face totuşi aplicabilă această instituţie. Dar, odată tranşate aceste dispute în sensul că nedemnitatea reglementată de Codul civil de la 1864 este de drept, iar acuzaţia capitală calomnioasă nu este aplicabilă, doctrina modernă alocă un spaţiu destul de restrâns acestei instituţii.

Structural, lucrarea este organizată pe trei (divizate în subcapitole), care cuantifică aspectele esenţiale ale nedemnităţii: am început cu Consideraţiile generice despre moştenire, pentru că nedemnitatea şi moştenirea sunt indisolubil legate, am continuat cu Nedemnitatea propriu-zisă în reglementarea Noului Cod civil, apoi cu Efectele nedemnităţii, finalizând cu o scurtă expunere de concluzii.

Mijloacele de informare folosite au fost unii autorii români clasici (D. Alexandresco, M.B. Cantacuzino, C. Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, G. Plastara), ale căror opinii le-am regăsit în lucrările autorilor contemporani, decantate în controverse doctrinare deja soluţionate. Am acordat o atenţie deosebită chestiunilor de istoric, pentru care am folosit inclusiv lucrări de drept roman, apreciind că este interesant de analizat evoluţia instituţiei moştenirii şi odată cu aceasta a nedemnităţii succesorale. Cât priveşte reglementarea din Noul Cod Civil, până la apariţia tratatelor de drept civil care să o reglementeze, ea beneficiază de un spaţiu redus, limitat la scurte expuneri ale noilor texte legale, sau articole din revistele universitare. Pentru nedemnitatea succesorală în reglementarea Noului Cod Civil, am făcut analiza pe cunoştinţelor de drept civil şi procesual civil acumulate, şi a surselor bibliografice expuse,

CAPITOLUL I.

CONSIDERAŢII DESPRE MOŞTENIRE

1.1. Scurt istoric despre moştenire şi nedemnitate

Întrucât instituţia nedemnităţii succesorale este strâns legată de cea a moştenirii, în sensul că nedemnitatea succesorală nu poate exista înafara moştenirii, fiind o condiţie esenţială negativă a acestea, ne propunem câteva consideraţii, inclusiv sub aspectul istoric, relative la aceasta din urmă.

Fiinţă trecătoare, omul, privit strict ca persoană fizică, piere inevitabil prin moarte. Pieirea fizică a omului, conduce din punct de vedere juridic la dispariţia acestuia ca subiect de drept, dar patrimoniul acestuia (alcătuit din drepturile şi obligaţiile cu conţinut patrimonial) îi supravieţuieşte. Indubitabil, persoana decedată se bucură prin tradiţie de un anumit respect, fiind protejată, sens în care s-a vorbit chiar de un drept al trupului neînsufleţit la protecţia imaginii sale, la integritate, de dreptul la pacea ultimului lăcaş, precum şi de dreptul la respectul memoriei celui decedat. Însă, legiuirile omeneşti nu reglementează drepturile mortului, cât interesul patrimonial al celor vii. Ca atare, inclusiv în noua reglementare, cea intrată în vigoare la 1 octombrie 2011, Codul Civil nu face decât să reglementeze regulile după care patrimoniul defunctului se transmite la moştenitorii acestuia.

Materia moştenirii, sau a succesiunilor, cum mai este numită în mod curent, este extrem de importantă deoarece dreptul de succesiune se găseşte în strânsă legătură, atât cu proprietatea, cât şi cu familia, şi adeseori chiar cu orânduirea politică a societăţii.

De aici şi interesul deosebit pe care toate legiuirile i l-au acordat pentru a-l reglementa.

Succesiunea reprezintă unul din modurile de transmitere a proprietăţii care prezintă, atât din punct de vedere istoric, cât şi din punct de vedere al dreptului comparat, cele mai multe vicisitudini şi varietăţi.

Preocuparea pentru reglementarea succesorală apare încă din cele mai vechi timpuri, respectiv în dreptul roman, care prezintă importanţă pentru că este acela care stă la baza sistemului nostru de drept. Dreptul pretorian este acela care realizează o reglementare coerentă a materiei succesorale, urmat de Novelele lui Iustinian. În perioada feudală însă, principiile transmisiunii succesorale regresează sub influenţa mentalităţii Evului Mediu întunecat.