Analiza principiilor constituționale privind organizarea și funcționarea autorităților judecătorești în Republica Moldova

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Jurisdicţia reprezintă una dintre funcţiile statale – aceea de a aplica dreptul în cazul unui litigiu sau în perspectiva altuia. Jurisdicţia nu este însă fără hotărîre, ci limitată în materiile prevăzute de lege.

A treia putere într-un stat bazat pe drept, în contextul principiul fundamental al separaţiei puterilor, o reprezintă puterea judecătorească. Dacă puterea legislativă şi cea executivă este pusă de către Constituţie în seama a unui sau a două organe de stat, puterea judiciară este pusă în seama tuturor organelor judiciare, de la cele inferioare pînă la cele superioare. Fiecare instanţă judiciară este purtătorul puterii judiciare.

După obţinerea independenţei naţionale, Republica Moldova a întreprins o serie de paşi importanţi spre instituirea democraţiei şi supremaţiei legii. „Un rol important în elaborarea normelor constituţionale referitoare la autoritatea judecătorească 1-a jucat Concepţia reformei judiciare şi de drept, care a fost adoptată anterior Constituţiei şi care, de fapt, a stat la baza sistemului judiciar existent în Republica Moldova”. Concepţia punea baza edificării unui nou system judecătoresc: schimbarea structurii, statutului şi competenţei instanţelor judiciare; elaborarea unei viziuni strategice asupra sistemului judecătoresc la baza căruia era pus principiul separării puterilor în stat. Pentru prima dată justiţia a fost tratată ca autoritate distinctă a statului. „Prin noţiunea de justiţie, se desemnează activitatea jurisdicţională desfăşurată numai de instanţele judecătoreşti”.

Scopul şi obiectivele proiectului. Scopul tezei de faţă ţine de analiza principiilor constituţionale privind organizarea şi funcţionarea autorităţilor judecătoreşti în RM.

Obiectivele lucrării sunt:

• Delimitarea general-teoretică a termenului de autoritate judecătorească

• Abordarea autorităţii judecătoreşti în contextul principiului separării şi colaborării puterilor în stat

• Regimul juridic al organizării şi funcţionării autorităţilor judecătoreşti în RM

• Legalitatea, independenţa şi imparţialitatea instanţelor judecătoreşti

• Independenţa, imparţialitatea, inamovibilitatea judecătorilor şi supunerea acestora numai legii

• Neretroactivitatea legii

• Prezumţia de nevinovăţie

• Accesul liber la justiţie

• Dreptul la apărare

Metodologia cercetării. În elucidarea subiectului propus spre investigare au fost utilizate şi alte metode de cunoaştere ştiinţifică, cum sunt:

• metoda logică, care reprezintă aplicarea procedeelor analizei şi sintezei, argumentarea pe cale deductivă a necesităţii aplicării măsurilor coercitive la adresa puterii judecătoreşti;

• metoda istorică, care are la bază elucidarea sensului evenimentelor trecutului, în scopul perfecţionării mecanismelor actuale de colaborare eficiente în domeniul cercetat. În acest sens cu ajutorul acestei metode sa cercetat evoluţia reglementărilor în materia activităţii judecătorilor;

• metoda cantitativă, care facilitează sistematizarea evenimentelor din practica Republicii Moldova cu privire la legalitatea, independenţa şi imparţialitatea instanţelor judecătoreşti.

Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a proiectului se axează pe viziunile, concluziile şi propunerile cu privire la exercitarea puterii de stat de către autoritatea judecătorească. În lucrare se ajunge la concluzia că autoritatea judecătorească conţine trei părţi componente: puterea judecătorească, autoadministrarea judecătorească şi autorităţile care contribuie la înfăptuirea justiţiei. Analiza detaliată, sub multiplele ei aspecte, a activităţii puterii judecătoreşti vine să concretizeze teoriile, ipotezele şi afirmaţiile privind puterea judecătorească expuse în literatura de specialitate, deducînd şi necesităţile de îmbunătăţire a activităţii instanţelor judecătoreşti pentru reformarea acestora în perspectiva integrării europene a Republicii Moldova.

Sumarul compartimentelor proiectului. Structura tezei are la baza structurii sale următoarele: întroducere, concluziile, bibliografia, lista de abrevieri.

În "Introducere" se analizează actualitatea temei investigate, scopul şi sarcinile, suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific, gradul de elaborare a temei de investigare, noutatea ştiinţifică a lucrării, semnificaţia şi valoarea ei aplicativă.

Încheierea tezei reprezintă o generalizare, în baza constatărilor, observaţiilor şi concluziilor făcute pe parcursul realizării tezei a principalelor rezultate ale investigaţiei.

I. Organizarea şi funcţionarea autorităţilor judecătoreşti – repere introductive

1.1 Delimitarea general-teoretică a termenului de autoritate judecătorească

A treia putere într-un stat bazat pe drept, în contextul principiul fundamental al separaţiei puterilor, o reprezintă puterea judecătorească. Dacă puterea legislativă şi cea executivă este pusă de către Constituţie în seama a unui sau a două organe de stat, puterea judiciară este pusă în seama tuturor organelor judiciare, de la cele inferioare pînă la cele superioare. Fiecare instanţă judiciară este purtătorul puterii judiciare.

În legătură cu termenul de autoritate judecătorească sînt utilizaţi şi o multitudine de alţi termeni care fie sînt sinonime, fie au o legătură foarte strînsă cu termenul pe care încercăm să-l definim. Putere judecătorească, sistem judecătoresc, jurisdicţie, justiţie sînt termeni foarte frecvent utilizaţi în contexte foarte apropiate ca esenţă nu doar de către doctrină, ci şi de actele legislative. Dintre termenii vizaţi, cei de justiţie şi putere judecătorească, pe lîngă faptul că sînt cel mai des utilizaţi, mai desemnează, de foarte multe ori, acelaşi fenomen. Confuzia însă intervine doar în context juridic, pentru că, istoriceşte vorbind, conceptul de justiţie este mult mai vechi decît conceptul de putere judecătorească, iar din punct de vedere filosofic, primul are un sens mult mai larg. [1]

Cu referire la conceptul de putere judecătorească trebuie de menţionat că acesta este folosit de toate constituţiile lumii în vederea consacrării principiului separării puterilor în stat. Astfel, în conformitate cu articolul 6 al Constituţiei Republicii Moldova, „în Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei”.

Pentru a defini conceptul de putere judecătorească, este foarte important să stabilim ce înţeles a oferit legiuitorul categoriei de putere. Deşi acest termen apare în Constituţia Republicii Moldova într-o serie de articole, este foarte dificil să identificăm adevărata voinţă a legiuitorului constituant doar prin intermediul analizei prevederilor constituţionale în care acesta este amintit.

Rezultă, aşadar, că autorităţile judecătoreşti nu au puterea de a decide în ceea ce priveşte organizarea treburilor în stat, ele trebuie doar să vegheze dacă organizarea statală nu a fost tulburată. Mai mult, organele judecătoreşti sînt, de cele mai multe ori, chemate să vegheze asupra legalităţii acţiunilor particularilor sau ale autorităţilor publice doar în cazul în care acestea sînt sesizate în acest sens.