Arma Energetică în Contextul Relațiilor Internaționale

INTRODUCERE

Energia este cea care pune lumea în mişcare. De la Big Bang la domesticirea focului de către omul preistoric, de la forţa aburului la forţa atomului, energia a reprezentat „motorul” dezvoltării umane. Cele mai importante procese civilizaţionale au avut loc în zone cu acces la sursele de energie necesare, iar mai târziu progresul s-a menţinut acolo unde aprovizionarea era sigură şi constantă fie că era vorba de lemn, cărbune sau combustibili fosili. Prin urmare, mizele energetice au crescut cu fiecare generaţie, cu fiecare secol şi cu fiecare sursă de energie rentabilă descoperită.

Din acest motiv, încă din primele momente ale dezvoltării economice umane, energia a încetat să fie un simplu aspect tehnic al economiei, ci a devenit unul prioritar pentru obţinerea căruia orice mijloace sunt folosite. Acest fapt este descris cel mai bine de Robert Skinner care observă că „istoria petrolului este înlănţuită de istoria politică” Observaţia merită generalizată pentru mai multe resurse decât petrolul.

În studiul de faţă voi face o caracterizare succintă a mediului de securitate actual şi o delimitare a principalelor provocări ce preocupă astăzi comunitatea internaţională şi a modului cum acestea afectează securitatea, stabilitatea, prosperitatea şi pacea lumii contemporane. Totodată, voi încerca o analiză a rolului pe care îl joacă resursele energetice, în principal petrolul şi gazele naturale în crizele şi conflictele începutului de mileniu, ţinând cont de jocul intereselor actorilor implicaţi în această luptă pentru deţinerea şi controlarea acestor resurse vitale.

Premisa acestei lucrări o constituie capacitatea unui actor internaţional de a-şi folosi resursele energetice astfel încât să poată influenţa relaţiile internaţionale în propriul beneficiu. Totodată, se doreşte ilustrarea faptului că statele au făcut şi vor continua să facă uz de resursele pe care le au la dispoziţiei pentru a-şi impune voinţa şi a influenţa comportamentul celorlalţi actori în vederea atingerii propriilor interese.

Trebuie menţionat că discuţia se centrează în special pe resursele energetice ale Rusiei şi modul în care acestea sunt întrebuinţate în politica externă a statului. Un discurs coerent despre resursele energetice nu se poate realiza fără a avea în vedere strategia referitoare la compania monopolistă Gazprom. Voi prezenta impactul resurselor de gaz asupra societăţii ruse, dar şi evoluţia acestora, elemente ce intră în componenţa presupusului instrument de politică externă al Rusiei. De asemenea, lucrarea de faţă va avea în vedere inepuizabilele resurse care au permis Rusiei să redevină, la un deceniu de la destrămarea fostei Uniuni Sovietice, un actor cu pretenţii pe scena internaţională. În plus, pentru a demonta premisa acestei lucrări, voi analiza importanţa domeniului energetic atât pentru Uniunea Europeană în calitate de consumator, cât şi pentru Federaţia Rusă în calitate de furnizor.

Întrebări precum: este Europa complet dependentă de resursele energetice ruseşti, este Rusia capabilă să folosească „arma energetică” împotriva europenilor, dar şi cum a modelat dimensiunea energetică politica externă a Rusiei, care sunt opţiunile fiecărui partener în condiţiile în care lupta globală pentru controlul combustibililor fosili devine din ce în ce mai aprigă, precum şi care sunt soluţiile pentru această problemă. Acestea vor fi şi întrebările cheie la care lucrarea de faţă va încerca să ofere un răspuns. În încercarea de a răspunde întrebărilor enunţate anterior am conceput o analiză a situaţiei utilizând drept criteriu axa temporală. Astfel, trecutului îi vor corespunde problemele primelor contacte şi parteneriate din domeniul energetic dintre Rusia şi UE, în timp ce prezentul va înfăţişa în special situaţia energetică a Rusiei şi opţiunile ei în materie de utilizare a resurselor ca „armă energetică”.

Fiind structurată în trei capitole, această lucrare se doreşte a fi o privire de ansamblu asupra mediului energetic actual, dar şi un suport pentru definirea unor concepte precum: securitatea energetică, politică energetică, armă energetică sau diplomaţie energetică.

Primul capitol va oferi o privire de ansamblu asupra disponibilităţii resurselor naturale şi potenţialul acestora de a genera conflicte. Totodată, acest capitol va prezenta atât actorii statali cât şi pe cei non-statali ai scenei energetice mondiale, va analiza concret situaţia energetică a acestor actori, dar şi rolul acestora pentru securitatea energetică mondială. Cel de-al doilea capitol va avea în vedere chestiuni ce ţin strict de resursele energetice ruseşti. Statutul Rusiei de super putere energetică, strategia Federaţiei Ruse privind politica energetică sau istoria gigantului Gazprom sunt teme care au menirea de a clarifica viziunea dinspre Moscova. Cel de-al treilea capitol va analiza concret situaţia energetică actuală a Uniunii Europene. Această analiză va trece în revistă gradul de dependenţă al statelor europene faţă de resursele ruseşti, dialogul energetic stabilit între Rusia şi UE, dar şi documentele oficiale ale Uniunii legate strict de domeniul energetic. Totodată, în finalul capitolului vor fi analizate chestiuni ce ţin strict de divergenţele energetice, dar şi exemple ale utilizării Gazpromului ca instrument de poltică externă. Chestiuni precum criza gazelor din 2006 şi 2009 vor fi analizate conform unei grile prestabilite: cauză, efect, consecinţe şi soluţionare. Finalul lucrării va lua în considerare nu doar evenimetele recente cauzate de către compania Gazprom, ci va încerca să prezinte un scurt istoric al acestora începând cu anul 1993.

Consider că un astfel de studiu reprezintă un demers util pentru a înţelege mediul de securitate actual şi provocările cărora statele trebuie să fie pregătite să le răspundă. Deşi nu are o fundamentare teoretică foarte consistentă, în practică energia este adesea utilizată de „verigile” lanţului deţinător-exploatator-producător-transportator-distribuitor-consumator, scopul primordial fiind influenţarea comportamentului celorlalţi. Felul în care crizele energetice au reuşit să aibă un impact semnificativ nu doar asupra economiei şi securităţii statelor private de energia rusească, ci şi asupra vieţii cotidiene a fiecăruia dintre noi, a fost unul dintre motivele care au reuşit să îmi trezească interesul în a cunoaşte acest fenomen. Miza acestei lucrări o reprezintă securitatea energetică, în special posibilitatea Rusiei de a-şi folosi gazul drept instrument de politică externă. Din moment ce retorica mediatică s-a dovedit a fi incapabilă în a oferi un răspuns legat de presupusa „armă” de politică externă a Rusiei, am considerat că o lucrare care să prezinte diferitele perspective ale acestei probleme este întru totul necesară.