Asigurările sociale de sănătate în România

INTRODUCERE

Asigurările sociale de sănătate, reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătăţii populaţiei. Ele sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, precum şi a dreptului alegerii libere de către asiguraţi a medicului, a unităţii sanitare şi a casei de asigurări de sănătate. De asemenea, pot funcţiona şi alte forme de asigurări de sănătate care acoperă riscuri individuale, în diferite situaţii speciale. Se pot organiza şi societăţi private de asigurări de sănătate. Aceste asigurări nu sunt oblgatorii.

România are o lungă tradiţie în organizarea sistemului de asistenţă sanitară. Între primul şi cel de al doilea război mondial, a existat un sistem de asigurări sociale bazat pe modelul de asigurări Bismark. Angajaţii din întreprinderile industriale, comercianţii, funcţionarii şi familiile lor, precum şi liberii profesionişti erau acoperiţi de asigurările de sănătate.

Obiectivele cercetării. Prin cercetarea întreprinsă s-a încercat o analiză critică a ceea ce a fost, este şi ar trebui să fie sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România. În acest sens s-a dorit identificarea problemelor cu care s-a confruntat şi se confruntă sistemul actual, factorii care le-au cauzat, soluţiile încercate pentru remedierea sau înlăturarea lor, să analizăm transformările suferite de acesta, să punctăm atât aspectele pozitive cât şi cele negative şi să propunem direcţii de dezvoltare a acestuia, în special din punct de vedere financiar.

Sfera investigaţiilor. Pornind de la prezentarea conceptelor şi teoriilor fundamentale, a termenilor utilizaţi şi a principalelor tendinţe care guvernează asigurările sociale şi domeniul sănătăţii, se dezvoltă întreg sistemul asigurărilor sociale de sănătate, cu toate componentele sale, din perspectiva evoluţiei acestora, a factorilor de influenţă şi interdependenţele între planul economic şi social, precum şi tentativele de reformare ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România. În altă ordine de idei, abordarea comparativă are şi o mare importanţă practică, deoarece cunoaşterea experienţei altor ţări poate oferi, dacă nu neaparat un ghid, cel puţin puncte de reper pentru adoptarea şi implementarea politicilor sanitare. Studierea soluţiilor alternative la probleme similare poate fi utilă celor implicaţi în procesul decizional, în adoptarea unor forme şi programe noi, în coordonarea şi desfăşurarea unor activităţi, în stabilirea interacţiunilor dintre diferiţi factori cu atribuţii în politica socială.

Metodologia cercetării. Documentarea bibliografică, o componentă a procesului de documentare ştiinţifică, are o importanţă hotărâtoare pentru aceasta, deoarece ne dă posibilitatea ca, prin intermediul literaturii de specialitate, să cunoaştem zestrea ştiinţifică, ipotezele de lucru folosite pentru explicarea fenomenelor economice, metodele de analiză şi calcul, concluziile şi teoriile ştiinţifice ale domeniului. Această exigenţă rezultă nu numai din complexitatea fenomenelor economice cercetate, dar şi din caracterul imperfect sau parţial util al oricărei metode de cercetare, de calcul şi analiză.

CAPITOLUL I

Sistemul de asigurari sociale de sanatate in Romania

1.1 Sistemul de sănătate – abordări conceptuale

Sistemul de sanatate din Romania este un model bazat pe asigurari de sanatate in care serviciile medicale sunt corelate in baza contributiei la fondul de asigurari de sanatate a asiguratului. Acesta este reprezentat de ansamblul tuturor structurilor medicale,organizatiilor publice si private, institutiilor si resurselor mandatate sa previna, mentina, sa imbunatateasca si sa redea sanatatea populatiei.Starea de sanatatea a unei natiuni coreleaza cu multiple dimensiuni ale calitatii vietii: venit, loc de munca, locuire si utilitati, echitate si calitate a serviciilor de sanatate si educatie si nu numai. Conform definitiilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, adoptate in ultimii 30 de ani, sanatatea unui om nu ar trebui sa se rezume doar la o lipsa a bolii, ci la o stare de prosperitate atat fizica, cat si mentala si sociala.

Prin aceasta definire moderna, sanatatea individului este strans legata de conceptul de calitate a vietii, mai mult ca niciodata. Pornind de la aceasta viziune, in tarile dezvoltate oferta de servicii de sanatate este combinata cu succes, in prezent, cu servicii de consiliere psihologica sau de asistare sociala, cu servicii la domiciliul pacientului sau servicii eficiente medico-sociale, pentru persoane cu dizabilitati sau persoane cu alte tipuri de probleme medicale si sociale, in acelasi timp. Politicile sociale in domeniul sanitar se combina, eficient, cu alte tipuri de politica sociala, pentru o investire cat mai adecvata in recuperarea capitalului uman al respectivei comunitati.