Aspecte crimonologice ale infracțiunilor săvârșite cu violență

Introducere:

Am decis să redactez lucrarea de licență folosindu-mă de o temă de actualitate și bazându-mă pe un subiect care poate provoca multiple discuții, dezbateri și dispute lăuntrice. Violența nu constituie un fenomen nou, apariția și evoluția ei fiind strâns legată de evoluția indivizilor, grupurilor, organizațiilor, instituțiilor și societăților umane.Nimic nu mă frapează mai mult decât suferința indivizilor, a semenilor, într-o societate condusă de ură, indiferență și lipsă de respect.

Violența constituie o permanență umană, fiind intim legată de evoluția și de funcționarea societății.Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au luptat pentru teritorii, resurse, hrană și convertirea semenilor.

Există însă dificultăți reale în definirea actelor comise prin violență, dificultăți ce sunt determinate atât de varietatea formelor de violență întâlnită în diverse societăți, cât și de diferențele în ceea ce privește sancționarea acestora, mai ales că, de multe ori, violența acoperă o gamă largă de comportamente individuale și sociale care își au propria lor etiologie.

Totodată, aprecierea și definirea violenței se face în funcție de anumite criterii istorice, culturale și normative, dar și în funcție de anumite criterii și contexte subiective și accidentale, care sunt însă relative spațial și temporal (atât de la o societate la alta, cât și de la o perioadă la alta).

Pe plan intern și internațional, mă oripilează actele de cruzime, violența fiind la ordinea zilei, amplificată de actele de terorism și criminalitate organizată, comise în scopul de a determina frică, spaimă și groază în rândurile opiniei publice, dar și de o serie de infracțiuni care aduc atingere drepturilor și libertăților individului (omoruri, violuri, tâlhării, agresiuni fizice etc.

Multiple victime nevinovate cad pradă abuzurilor, atentatelor și spaimei, toate datorate unor îndoctrinări meschine și a lipsei de educație, de cultură și de civilizație lipsită de empatie, cu oameni lipsiți de remușcări.

Lăsând la o parte problemele globale, în privința țării noastre, sărăcia e principalul factor care favorizează apariția fenomenului infracțional.Numeroasele stări conflictuale manifestate, mai ales în prima perioadă a tranziției din țara noastră, amplificarea frustrărilor, îndeosebi în rândul celor care se simt marginalizați, stresul determinat de nesiguranța socială și de lipsa de perspectivă, mai ales a tinerilor, apariția unor interese în sfera relațiilor de afaceri, precum și proliferarea unor subculturi violente, reprezintă factori ce favorizează creșterea riscului de apariție a comportamentului agresiv.

Modificări s-au produs și în privința atitudinii față de muncă a cetățenilor după decembrie 1989. Aceștia, trăind cu ideea că ar putea să-și procure venituri fără să presteze o muncă continuă au creat noi contingente care vedeau în săvârșirea de infracțiuni o cale lejeră pentru rezolvarea problemelor lor de viață.

La cele de mai sus s-ar putea adăuga o gravă slăbire a simțului moral, ca urmare a răspândirii publicațiilor obscene, a etalării violenței prin mass media, a cvasigeneralizării atitudinii agresive în raporturile interumane și a promovării nonvalorilor.

Întâlnite în realitatea socială, infracțiunile săvârșite prin violență sunt fapte materiale care reprezintă manifestări exterioare ale individului care exprimă atitudinea sa față de valorile sociale, fiind sancționate de legea penală. Elementele conceptului nu diferă de elementele infracțiunii, așa cum a fost definită în legislația penală, în sensul că orice acțiune tipic umană săvârșită cu vinovăție, al cărei scop vizează persoana cu atributele sale esențiale, se înscrie în sfera infracțiunilor care fac obiectul demersului meu.

Infracțiunile săvârșite prin violență reprezintă acte ilicite care presupun folosirea sau amenințarea folosirii forței și constrângerii în scopul producerii unor prejudicii morale sau materiale sau vătămării integrității persoanei (omor, viol, loviri, vătămări corporale etc.) sau bunurilor acesteia (tâlhărie, distrugere etc.).

Atenția mi-a fost captată de aceste fapte deoarece consider că există o sumedenie de factori care favorizează apariția lor și am încercat, pe cît posibil, să înțeleg ce anume îî determină pe oameni să iasa din sfera legalității și să-și distrugă până la urmă destinele.

Dinamica fenomenului infracțional din ultimii ani și eforturile instituțiilor statului și ale societății civile de a-i face față într-o manieră coerentă și eficace, impune realizarea unei strategii naționale de prevenire a criminalității, care sper eu, pe termen lung, să limiteze pe cât posibil acest fenomen.

Acest lucru este deplin posibil deoarece există o bază teoretică bogată consacrată acestui domeniu: acte normative românești, programe și recomandări ale Consiliului Europei și ale O.N.U., strategii elaborate recent în alte țări.

Noile evoluții contemporane demonstrează pericolul criminalității pentru dezvoltarea socială, dreptul cetățenilor de a trăi în securitate și, ca o consecință, elaborarea unei strategii pe termen lung pentru a evita mersul spre o societate terorizată. Peste tot in lume, statisticile oficiale arată creșteri importante ale criminalității dar si eforturi din ce în ce mai mari pentru ai face față atât la nivel de stat cât mai ales la nivel comunitar.