Aspecte Generale privind Infractiunile Contra Vietii

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Aspecte Generale privind Infractiunile Contra Vietii.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 44 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Alexandru Boroi

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

INTODUCERE
CAPITOLUL I: Aspecte generale privind infracţiunile contra vieţii 3
Secţiunea I : Dreptul la viaţă. Consacrare constituţională 3
Secţiunea a II-a : Ocrotirea vieţii persoanei prin mijloacele de drept penal 5
Secţiunea a III-a : Scurt istoric şi unele elemente de drept comparat 6
CAPITOLUL II : Infracţiunea de omor calificat 10
Secţiunea I: Noţiune şi caracterizare 10
Secţiunea a II-a : Analiza circumstanţelor omorului calificat 14
Omorul săvârşit cu premeditare [art.175 lit.a) C. Pen.]. 14
Omorul săvârşit din interes material [art.175 lit.b) C. Pen.]. 16
Omorul săvârşit asupra soţului sau unei rude apropiate [art.175 lit.c) C. Pen.]. 17
Omorul săvârşit profitând de neputinţa a victimei de a se apara [art.175 lit. d) C.Pen.]. 18
Omorul săvârşit prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane [art.175 lit. e) C. Pen.]. 20
Omorul săvârşit în legatură cu îndeplinirea legăturilor de serviciu sau publice sau publice ale victimei [art.175 lit. f) C. Pen.]. 21
Omorul săvârşit pentru a se sustrage, ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire, arestare ori de la executarea unei pedepse [art.175 lit. g) C. Pen.]. 22
Omorul săvârşit pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea alte infracţiuni [art.175 lit. h) C. Pen.] 23
Omorul săvârşit în public [art.175 lit. i) C. Pen.]. 24
Secţiunea a III-a : Forme, Modalităţi, Sancţiuni 25
Formele omorului calificat 25
Modalităţile omorului calificat 26
Sancţiunile omorului calificat 27
Secţiunea a IV-a: Omorul calificat în viziunea Noului Cod penal 28
Caracterizare generală 28
Omorul săvârşit cu premeditare [art. 189 lit.a) N.C.Pen.]. 29
Omorul săvârşit din interes material [art.189 lit.b) N.C.Pen.]. 31
Omorul săvârşit pentru a se sustrage, ori pentru a sustrage pe altul de la răspunderea penală sau de la executarea unei pedepse [art. 189 lit. c) N.C. Pen.]. 31
Omorul săvârşit pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea alte infracţiuni [art.189 lit. d) N.C. Pen.]. 32
Omorul săvârşit de o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor [ art. 189 lit. e) N.C.Pen.]. 33
Omorul săvârşit asupra două sau mai multor persoane [ art. 189 lit. f) N.C.Pen. ]. 34
Omorul săvârşit asupra unei femei gravide [ art. 189 lit. g) N.C.Pen. ]. 35
Omorul săvârşit prin cruzimi [ art. 189 lit. h) N.C.Pen. ]. 36
Capitolul III: Alte aspecte privind omorul calificat 39
Secţiunea I: Aspecte procesuale, precedente legislative şi situaţii tranzitorii 39
Secţiunea a II-a: Aspecte criminalistice şi criminologice 40
CONCLUZIE

Extras din document

Introducere

Apărarea vieţii persoanei şi îndeosebi, a vieţii, constituie o preocupare constant, comună tuturor sistemelor de drept. Din orice orănduire socială, viaţa find ocrotită de lege nu atât ca fenomen biologic, ci mai presus de toate, ca fenomen social, ca valoare primară şi absolută a oricărei socitaţi, ca o condiţie indispensabilă a însăşi existenţei socităţii omeneşti.

Motivul care a stat la baza alegerii acestei teme de licenţă, se regăseşte în importanţa dreptului penal în studierea infracţiunii de omor calificat. Aceasta importanţă rezultă din faptul că ştiinţa Dreptului penal special, ce are ca obiect studiul normelor penale care prevăd faptele calificate de legiuitor ca infracţiuni şi modul în care acestea sunt sancţionate în scopul cunoaşterii şi aplicării lor corecte de către organele puterii judecătoreşti ale statului de drept.

În esenţă, prin sistemul părţii speciale a dreptului penal se înţelege clasificare sau gruparea în anumite categorii, grupe, a tuturor infracţinilor prevăzute în normele penale cuprinse în codul penal şi în legile special în vigoare. Studiul normelor penale speciale se face, prin prisma celor prevăzute în normele penale generale, dar în elaborarea, interpretarea şi aplicarea lor trebuie avute în vedere aspectele ce ţin de specificul lor, cum ar fi valoarea socială ocrotită prin intermediul normelor de incriminare, natura, sfera de cuprindere, lotul pe care-l ocupă în ierarhia valorilor sociale etc. Ocrotirea relaţiilor sociale, devine în acest mod, obiect al reglementărilor normelor penale special.

Dintre aceste forme de ocrotire juridică a relaţiilor sociale, ocrotirea prin mijlocirea dreptului penal este cea mai energică, mai eficientă; în accelaşi timp ea este "ultima ratio", deoarece dreptul penal n-ar putea interveni decât acolo unde alte mijloace de ocrotire nu s-au dovedit ineficiente. Prin lucrarea de faţă vreau să atrag atenţia asupra gravităţii faptelor săvârşite de către cei care au obligaţia de a respecta legea. Pentru o tratare cât mai completă a temei, am considerat necesar punerea în discuţie a mai multor aspecte, aspecte care sunt discutate pe cuprinsul a trei capitole teoretice. Astfel, în primul capitol, am prezentat aspectele generale privind infracţiunile contra vieţii, ocrotirea acesteia prin mijloacele de drept penal şi am prezentat unele aspecte de drept comparat. Am expus o serie de exemple ale legislaţiilor anterioare şi modificările codului penal de-a lungul timpului subliniind importanţa sancţionarii suprimării vietii unei persoane încă din cele mai vechi timpuri.

În cel de-al doilea capitol am analizat tema aleasă, infractiunea de omor calificat prevazută de actualul cod penal în art 175 C.Pen dar şi viziunea acestei infracţiunii în Noul Cod Penal.

În ultimul capitol am evidenţiat alte aspecte ale infracţiunii de omor calificat, metodele şi procedeele ce trebuie să fie indeplinite în cazul comiterii acestei infracţiuni

CAPITOLUL I

Aspecte generale privind infracţiunile contra vieţii

Secţiunea I : Dreptul la viaţă. Consacrare constituţională

Viaţa este, fără îndoială, acel bun suprem pe care nu ţi-l poţi da ţie însuţiţi. O poţi însă da – ori lua – altuia sau altora. Un extreme de bogat şi divers ansamblu de cutume, percepte religioase şi filosofice, de legi situează în îndelungata istorie a umanităţii apărarea vieţii, protecţia ei în vârful piramidei de norme morale şi juridice. Pe oricare treaptă a dezvoltării sale, omul şi-a apărat viaţa, individual sau colectiv, anarhic sau sub rigorile legii, prin toate mijloacele de care a dispus în acest scop. Astfel, în opinia mea, viaţa poate fi socotită drept cea mai importantă valoare socială pe care legislaţia penală în genere, o apară împotriva infracţiunilor. Raţiunea acestui considerent îsi are originea în aceea că atingerea adusă vieţii nu mai poate fi reparată, instalarea morţii fiind un proces ireversibil. Într-o asemenea situaţie nu se mai poate face aplicare principiului restitutio in integrum. Doar în epoci întunecate, ( sclavagism, feudalism ) ridicare vieţii cuiva care, ărin condiţia sa social, era considerat un obiect oarecare ("res") nu contituie o nelegiuire supusă sistemului punitiv. Dar chiar şi în astfel de societăţi, cu o mai restrînsă arie de cuprindere a drepturilor omului, a lua viaţa unui semen în împrejurări aflate în afara cutumei sau a legii reprezenta o crimă pedepsită ca atare.

Odată cu evoluţia societăţii, legislaţia specifică a fost accentuată şi detaliată, constituindu-se din ce în ce mai pregnant într-un scut prohibitive în calea acelor indivizi tentaţi să ia viaţa unui om. Răpirea dreptului esenţial al omului, dreptul la viaţă, nu poate rămâne nepedepsită. Dacă în cazul patrimoniului sau al altei valori sociale se pot ameliora efectele negative ale tulburării la care au fost supuse sau chiar există posibilitatea unei restabiliri a situaţiei anterioare, prejudiciul adus vieţii, ca valoare socială, nu mai poate fi remediată niciodată. Sub denumirea generică de "omucidere", Codul nostru penal incriminează faptele care aduc atingere vieţii omului, ca atribut fundamental şi indispensabil al persoanei umane şi de care depinde existenta şi fiinţa sa. Aceste incriminări sancţionează cele mai grave atentate împotriva persoanei: omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, pruncuciderea, uciderea din culpa si determinarea sau înlesnirea sinuciderii.

Apărarea persoanei şi îndeosebi, a vieţii, constituie o preocupare constantă, comună tuturor sistemelor de drept. Din orice orânduire socială, viaţa fiind ocrotită de lege nu atât ca fenomen biologic, ci mai presus de toate, ca fenomen social, ca valoare primară şi absolută a oricărei societăţi, ca o condiţie indispensabilă a însăşi existenţei societăţii omeneşti.

Legea ocroteşte nu numai interesul fiecărui individ de a trăi, de a-şi conserva şi prelungi viaţa, dar mai ales, interesul societăţii ca viaţa fiecărui om să fie păstrată şi respectată de ceilalti, conservarea vieţii indivizilor fiind hotărâtoare pentru existenţa societăţii, care nu poate fi concepută decât ca formată din indivizi în viaţă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Aspecte Generale privind Infractiunile Contra Vietii.docx