Aspecte specifice ale terorismului internațional la început de secol XXI

INTRODUCERE

În ultima decadă a mileniului , climatul de securitate internaţional a suferit modificări extraordinare . Ani întregi de strategii şi ipoteze specifice perioadei Războiului Rece au fost înlăturate şi au început să se ţină dezbateri , care încearcă să explice şi să dea soluţii la riscurile de securitate noi apărute , mai diverse şi mai ambigui .

Megaatentatul desfăşurat împotriva SUA la 11 septembrie 2001, distrugerea celor două clădiri de la World Trade Center avarierea unei aripi a Pentagonului a uimit lumea , practic a influenţat conceptul de luptă împotriva terorismului la scară mondială .

Interesele anumitor state , grupuri de persoane , a căror mentalitate este dictată de , sau mai bine zis a fost formată sub influenţa finanţei mondiale , s-a demonstrat că nu ţin cont de relaţiile interumane sau de interesul pentru dezvoltarea globală ci mai degrabă pentru interesul personal şi de obiectivele proprii care de cele mai multe ori pot fi atinse numai cu preţul unor vieţi nevinovate şi prin suferinţa inutilă creată în mod artificial .

Printre schimbările esenţiale care au influenţat evoluţia terorismului din ultimii ani putem menţiona :

- Dispariţia blocului de state comuniste a condus la eliminarea sprijinului internaţional chiar dacă nu în totalitate , pentru foarte multe dintre mişcările revoluţionare existente ;

- După zeci de ani de conflicte şi acţiuni teroriste arabii şi palestinienii sunt în pragul unui adevărat război ;

- Micşorarea continuă a numărului statelor sponsori ai terorismului ;

- Scăderea rezervelor economice ale unor state , incapabile să poată ţine sub control creşterea numărului populaţiei , ceea ce implică nevoia de noi resurse ;

- Există dorinţa majorităţii statelor de a lupta împotriva terorismului , prin toate mijloacele , dar mai ales cele legale ;

Există percepţia generală că în perioada pe care o trăim , ameninţarea teroristă este în schimbare , cu noi adversari , noi motivaţii şi cu noi metode de acţiune .

În acest sens , în primul capitol al lucrării se amintesc o serie de factori care potenţează şi generează terorismul cât şi un scurt istoric privind evoluţia actelor teroriste dea lungul timpului , de la “prototerorismul ” antichităţii şi până la megaatentatele de la 11 septembrie 2001 , când s-a dorit distrugerea simbolurilor americane .

Ca urmare a dezintegrării Uniunii Sovietice şi a măsurilor insuficiente de securitate din alte ţări , există posibilitatea pierderii controlului asupra unor arme de distrugere în masă care , obţinute de către organizaţii teroriste , ar putea fi utilizate în acţiuni de mare anvergură . Organizaţiile teroriste şi crima organizată sunt , de cele mai multe ori interconectate . Se ajută una pe cealaltă , mai ales din punct de vedere logistic şi financiar , în ideea de a fi mai eficiente .Ca urmare a dezvoltării tehnologice legăturile dintre crima organizată şi afacerile legale au devenit mult mai conspirate şi ,ca urmare , mult mai sigure pentru terorişti .

În capitolul al doilea al lucrării ne-am propus să amintim despre conceptul de securitate naţională în viziunea României , riscurile şi ameninţările care pot apare la adresa securităţii naţionale şi în ultima parte a capitolului am considerat necesară enumerarea câtorva indici de ameninţare locală utili în descoperirea şi descurajarea la timp a acţiunilor care ar putea să influenţeze securitatea naţională .

Au apărut noi motivaţii şi ideologii , iar altele vechi s-au menţinut şi dezvoltat .De aceea în al treilea capitol am prezentat câteva concepte şi strategii actuale ale terorismului , forme şi procedee ale acţiunilor teroriste posibile în situaţii de criză şi de război .

Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au arătat că fantezia şi imaginaţia umană tind de cele mai multe ori către “diabolic ” ceea ce face ca opinia publică să rămână consternată şi incapabilă de a reacţiona .Prezentarea doctrinelor teroriste , a formelor şi procedeelor de acţiune adoptate de terorişti o considerăm necesară a fi percepută atât de serviciile abilitate să intervină în lupta antiteroristă cât şi de către opinia publică , tocmai pentru a-i surprinde toate faţetele , modul de manifestare în zilele noastre şi , mai ales , să I se surprindă direcţiile viitoare de manifestare :conceptual , structural , şi operaţional .

În ultima parte a lucrării ne-am propus să analizăm palierul operativ al activităţilor de combatere a terorismului .

CAPITOLUL 1

TERORISMUL - ISTORIC ŞI ACTUALITATE,

CONCEPT, FACTORI CARE POTENŢEAZĂ ŞI-L GENEREAZĂ TERORISMUL

1.1. APARIŢIA SI EVOLUŢIA TERORISMULUI

1.1.1. Apariţia terorismului

Ca modalitate de impunere a voinţei, de manifestare a puterii asupra celor ce trebuiau supuşi şi stăpâniţi a apărut, încă din zorii civilizaţiei omeneşti, conştiinţa "terorii", violenţa utilizată pentru realizarea scopurilor, în special politice, care, odată atinse, conferă putere.

De la mitologia greacă şi până la intrarea termenului "terorism" în Dicţionarul Robert în 1796, fenomenul a fost mereu prezent în polisurile greceşti, în Imperiul Roman, în Orientul Apropiat, în nordul Africii, sub cele mai diverse forme şi cu variate motivaţii, trecerea timpului adăugând rafinament metodelor folosite, constituind grupuri închise a căror "aură" de legendă a fost întreţinută prin crearea unei imagini în care însuşiri precum credinţa şi sacrificiul produc admiraţie şi respect.

Fenomenul a evoluat odată cu creşterea sentimentului religios şi a îmbrăcat forme extreme, precum Masada anului 70 Î. Hr., constituindu-se în "scop în sine" pentru demonstrarea credinţei adevărate. Teroarea mesianică a fost în multe cazuri dublată de "terorismul funcţional", caracteristic unor state războinice care urmăreau să slăbească rezistenţa adversarilor prin recurgerea la teroarea planificată.

Teroarea a fost folosită şi în mod preventiv de către spartani, pentru menţinerea echilibrului de forţe între clasa dominantă şi cea aservită, acest fapt constituind unul dintre fundamentele existenţei statului spartan. Natura relaţiei dintre "teroare" şi "terorism" în antichitate sau feudalism este controversată în mediul istoricilor, dar nu se poate nega faptul că teroarea este cheia care declanşează terorismul. Scopul actului de terorism a fost întotdeauna de descurajare generală şi, bazându-se pe teroare, de a reuşi să impună voinţa unei minorităţi prin victime individuale, a căror sacrificare reprezintă exploatarea conştientă a unui fenomen natural cum este teroarea.

De la "prototerorismul" antichităţii au fost transmise, prin generaţii de căpetenii tribale, şefi de clanuri războinice, satrapi, faraoni sau strategi, "învăţăminte", care au devenit fundamente ale acţiunilor de grup ulterioare, intimidare, ameninţări, acte violente periodice, ce şi-au menţinut eficienţa indiferent de epocă.

1.1.2. Terorismul "clasic"

De la Revoluţia Franceză din 1789, termenul de "teroare" capătă sensul modern, caracterizând perioada ce a urmat preluării puterii de către iacobini, în care violenţa fizică, asociată cu ameninţarea, a fost practicată în scopul creării unei noi ordini sociale, în continuare teroarea manifestându-se ca o metodă de eliminare a opozanţilor regimului. In epocă, perioada în care au fost arestaţi aproximativ 350.000 de oameni, judecaţi şi executaţi un mare număr dintre ei, mulţi nevinovaţi, a primit denumirea de "Domnia Terorii".

Din anul 1880, termenul de terorism a căpătat sensul de violenţă şi teroare premeditată antistatală, sub impactul acţiunilor desfăşurate pe teritoriul Rusiei ţariste, unde, iniţial, teroarea şi violenţa au fost folosite de către stat pentru impunerea voinţei monarhilor. Opoziţia rusească s-a folosit de aceleaşi metode, de data aceasta însă împotriva guvernanţilor. Exemplul teroriştilor ruşi a fost preluat de grupări din mai multe ţări ale lumii, unde lupta pentru preluarea puterii pe anumite teritorii aflate sub stăpânirea unor minorităţi s-a desfăşurat prin jefuirea de bănci sau trenuri care transportau bani, răpirea de persoane şi extorcarea de bani sub formă de răscumpărări.

În lupta lor împotriva autorităţilor, nemulţumiţii sociali şi naţionaliştii s-au bucurat de o oarecare simpatie din partea populaţiei, fiind sprijiniţi în special de intelectuali, clerici şi reprezentanţi ai claselor de mijloc, care au încercat să-i apere împotriva formelor de reprimare din partea autorităţilor. În contextul luptei pentru eliberare naţională, într-o oarecare măsură justificată, cu cât a fost mai puţin clar scopul politic sau finalitatea demersului terorist, cu atât el a reprezentat o atracţie mai mare pentru indivizii antisociali, marginalizaţi, iluminaţi sau dereglaţi psihic, caracteristica anarho-terorismului constituind-o individualismul acţional, care s-a manifestat prin atentate asupra împăraţilor, regilor, preşedinţilor sau liderilor politici din motive confuze sau chiar nebuloase.