Aspecte teoretice și practice referitoare la infracțiunea de spionaj

Argumentum

Lucrarea de faţă tratează infracţiunea de spionaj în dreptul penal român, plecând de la convingerea că această faptă reprezintă o mare ameninţare la adresa siguranţei naţionale, mai ales că România este membră NATO şi UE.

Menţionez că alegerea acestei teme se fundamentează pe importanţa deosebită pe care a căpătat-o această infracţiune în ultimii ani, astfel încât cunoaşterea îndeaproape al acesteia este utilă în prezenta societate.

Un prim argument justificativ al demersului ştiinţific întreprins de această lucrare este însemnătatea atât de vedere teoretic, cât şi din punct de vedere practic a infracţiunii de spionaj, aceasta fiind îndreptată împotriva siguranţei naţionale a statului. Astfel, prin existenţa incriminării, sunt apărate valorile sociale fundamentale care condiţionează siguranţa naţională, valori precum unitatea, integritatea teritorială, suveranitatea sau independenţa naţională.

Un alt argument care stă la baza cercetării întreprinse este determinat de actualitatea acestei infracţiuni, având în vedere că, recent, a avut loc prima condamnare după decembrie 1989 şi, în prezent, pe rolul instanţelor române, mai sunt în lucru alte dosare în care sunt persoane acuzate de săvârşirea infracţiunii de spionaj.

De asemenea, prin prezenta lucrare, am tratat comparativ reglementarea infracţiunii de spionaj din România cu cea a altor state atât din Uniunea Europeană, cât şi din afara acesteia, astfel că este necesară cunoaşterea incriminării acesteia, întrucât spionajul constituie o ameninţare pentru orice ţară.

Consider că este necesară cunoaşterea detaliată a spionajului, deoarece reprezintă o situaţie de actualitate în România, impunându-se, totodată, o corectă delimitare de celelalte infracţiuni îndreptate împotriva siguranţei naţionale

Rezumat

Prezenta lucrare de licenţă, intitulată „Aspecte teoretice şi practice privind infracţiunea de spionaj”, debutează cu o prezentare generală a spionajului, având în vedere noţiunea, definiţia şi locul său în cadrul infracţiunilor îndreptate contra siguranţei statului. În continuare, este ilustrată o controversă privitoare la raportul dintre drepturile şi libertăţile omului şi infracţiunea de spionaj, făcându-se referire la principalele reglementări internaţionale în materie, respectiv Declaraţia Universală a drepturilor omului, Carta Internaţională a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Carta Socială Europeană.

Sunt prezentate elementele de istoric, astfel încât se regăsesc reglementările infracţiunii de spionaj din Codul penal de la 1865 din vremea lui Cuza, precum şi cel din 1837 din timpul domniei lui Carol al II-lea.

În finalul primului capitol se face trimitere la aspectele de drept comparat, fiind avute în vedere reglementările în vigoare privitoare la infracţiunea de spionaj din:Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Estonia, Franţa, Germania şi Rusia.

Cel de-al doilea capitol este rezervat prezentării infracţiunii de spionaj şi debutează cu o prezentare generală a infracţiunii, continuând cu aspectele comune cu infracţiunile din Titlul I – Partea specială din Codul penal. În cadrul aceleiaşi secţiuni este analizată infracţiunea de spionaj având în vedere conţinutul legal şi caracterizarea, structura infracţiunii - condiţiile preexistente şi conţinutul constitutiv - , formele şi modalităţile infracţiunii, precum şi sancţiunile şi aspectele procesuale.

Capitolul se încheie cu o comparaţie cu infracţiunile prevăzute în art. 160 şi art. 252 Cod penal, respectiv infracţiunea de divulgare a secretului care periclitează siguranţa statului şi cea de neglijenţă în păstrarea secretului de stat, ambele având aspecte similare cu subiectul adoptat de prezenta lucrare.

Lucrarea continuă cu prezentarea infracţiunii de spionaj în noul Cod penal, prevăzută la art. 400 din Titlul X „Infracțiuni contra securității naționale” din cadrul Părții speciale, evidenţiându-se modificările aduse prezentei reglementări.