Cadrul Legislativ și Măsurile Adoptate de România pentru Combaterea Infracțiunilor Internaționale

Ultimul deceniu al secolului al XX-lea s-a caracterizat printr-o veritabilă schimbare în toate domeniile economico-sociale, a gândirii şi a modului de viaţă. Era, deci, natural ca această schimbare să se repercuteze şi asupra fenomenului infracţional. Asistăm astfel, la un fenomen al globalizării comerţului, al pieţelor financiare, al protecţiei mediului înconjurător, al protecţiei drepturilor omului, etc. Această tendinţă a provocat două rezultate simultane: primul, dispariţia limitelor dintre naţional, regional şi internaţional, lumea devenind un singur stat; al doilea, întrepătrunderea problemelor politice, economice şi sociale. În cadrul acestei tendinţe, globalizarea s-a extins şi în sfera criminalităţii. A apărut astfel crima organizată la nivel transnaţional şi transcontinental. Această tipologie a infracţionalităţii şi-a îndreptat atenţia spre anumite domenii cum ar fi: traficul de stupefiante, traficul ilicit de arme, terorismul, prostituţia, spălarea banilor, pedofilia, furtul şi contrabanda de maşini scumpe, corupţia din companiile multinaţionale, pirateria camioanelor şi a vaselor maritime, furtul de bani prin intermediul computerelor.

Crima organizată a îmbrăcat un aspect mondializat aducând atingere siguranţei publice, umbrind suveranitatea statelor şi tulburând buna desfăşurare a activităţii instituţiilor economice, politice şi sociale. Faţa văzută a profiturilor ilicite, realizată prin spălarea banilor cunoaşte mijloace din ce în ce mai sofisticate, iar sumele uriaşe obţinute sunt valorificate de cartelurile criminale pentru a ţine sub control importante instituţii financiar-bancare, creându-se de multe ori adevărate monopoluri prin inlăturarea concurenţei. Prin corupţie, arma cea mai teribilă şi perfidă, crima organizată urcă spre vârfurile societăţii, cuprinzând instituţii vitale ale statului, punând în pericol siguranţa sa.

Evoluţia societăţilor contemporane evidenţiază faptul că deşi s-au intensificat măsurile şi intervenţiile instituţiilor specializate de control social împotriva faptelor de delicvenţă şi criminalitate, în multe ţări se constată o recrudescenţă şi o multiplicare a delictelor comise cu violenţă şi agresivitate, precum şi a celor din domeniul economic şi financiar-bancar, fraudă, şantaj, mită şi corupţie.

Reprezentând o problemă socială a cărei modalitate de manifestare şi soluţionare interesează atât factorii de control social cât şi opinia publica, asemenea delicte şi crime comise prin violenţă şi corupţie tind să devină deosebit de intense şi periculoase pentru stabilitatea şi securitatea instituţiilor, grupurilor şi indivizilor, fiind asociată de multe ori cu cele de crimă organizată, terorism şi violenţă instituţionalizată, specifice, ”subculturilor” violenţei şi crimei profesionalizate.

Deşi cauzele recrudescenţei violenţei şi crimei organizate sunt dificil de identificat şi explicat datorită existenţei unor diferenţe sensibile în ceea ce priveşte amploarea şi intensitatea lor de la o ţară la alta, majoritatea specialiştilor şi cercetătorilor consideră că sursele acestor fenomene rezidă în perpetuarea unor structuri politice, economice şi normative deficitare, în menţinerea şi accentuarea discrepanţelor sociale şi economice între indivizi, grupuri şi comunităţi şi intensificarea conflictelor şi tensiunilor sociale şi etnice.

Violenţa este amplificată în prezent de acte de terorism şi crimă organizată, comise cu scopul de a inspira frica, spaima şi groaza în rândul opiniei publice, dar şi o serie de delicte şi crime, ce violează drepturile şi libertăţile individului. Asistăm la o aşa numită “internaţionalizare” a violenţei şi crimei organizate la nivelul diferitelor societăţi, state şi naţiuni prin apariţia şi proliferarea violenţei raţionale, specifică crimei organizate la nivel naţional şi internaţional.

Nici România nu putea fi ocolită de acest flagel, care, în special în anii care au trecut de la revoluţia din Decembrie 1989, a cunoscut creşteri explozive. Îngrijorător este faptul că au proliferat galopant tipurile de infracţiuni cu caracteristici mafiote, acţiunile premeditate, folosirea armamentului la săvârşirea infracţiunilor, tâlhăria în plină zi sub ameninţarea armelor de foc, sechestrarea de persoane, impunerea taxei de protecţie, furturi de bunuri din patrimoniul naţional, contrabandă, corupţie, evaziune fiscală şi alte fapte cărora poliţia a trebuit să le facă faţă.

Sistemul totalitar de dinainte de 1989 a împiedicat dezvoltarea organizaţiilor de tip mafiot. În România de astăzi, în care situaţia economică instabilă şi inflaţia determină o inegalitate frapantă, o bună parte a populaţiei trăind în sărăcie, promovarea liberei concurenţe, a spiritului competitiv, a avut deşigur, pe lânga efectele pozitive şi un revers nedorit. Pe baza acestui sistem social, politic, cultural propice, s-au putut dezvolta organizaţiile de tip mafiot în România.

Astfel că, numeroşi indivizi au ales calea infracţiunii, a furtului, escrocheriei, abuzului, corupţiei şi traficului de orice fel pentru a se îmbogăţi peste noapte. România a devenit un teritoriu preferat pentru transmiterea drogurilor din Orient sau America Latină către ţările din Europa de Vest, tot mai mulţi cetăţeni fiind atraşi în organizaţii criminale internaţionale.