Carta Internațională a Drepturilor Omului

INTRODUCERE

Alegerea unei teme cum este Carta Internaţională a Drepturilor Omului mi se pare a fi firească în contextul actual, aici referindu-mă la climatul socio-politic şi economic. Problematica drepturilor omului rămâne un subiect fierbinte şi în prezent. Transformările şi provocările lumii contemporane se oglindesc în acest domeniu aducând noi sfere de interes în această zonă , cea a drepturilor omului.

Trăim într-o societate în care se vorbeşte din ce în ce mai mult despre globalizare, unificare, drepturi , obligaţii, iar documentele care formează Carta Internaţională a Drepturilor Omului au rolul de a consacra aceste drepturi la nivel internaţional.

Cunoaşterea drepturilor pe care fiecare dintre noi le are o consider esenţială, pentru că astfel devenim conştienţi de beneficiul acestora, ne responsabilizează, ne face să participam activ la consolidarea unei societăţi mai tolerante, mai omogene. Deşi trăim într-un stat modern, construit pe principii democratice, prin care cetăţeanului i se pun la dispoziţie pârghiile necesare realizării drepturilor sale, uneori, acesta întâmpină dificultăţi atunci când se încearcă o recunoaştere a acestor drepturi. Dificultăţile pot proveni fie din necunoaşterea corectă a drepturilor, fie din acccesul greoi spre respectivele pârghii care i-ar putea aduce recunoaşterea dreptului, aici referindu-mă la justiţie.

Consider că ar trebui pus un mai mare accent asupra temei « Drepturile Omului » atât în mass media cât şi în cadrul învăţământului preuniversitar, locul unde se realizează mare parte din cultura generală a viitorului adult. Drepturile omului sunt o temă care înseamnă mai mult decât noţiuni, înseamnă ani de istorie dură, înseamnă ani de civilizaţie, înseamnă progres în ceea ce priveşte demnitatea umană şi respectul faţă de fiinţa umană.

Mi se pare inacceptabil faptul că în anii 2012 asistăm la diferite incălcări flagrante ale drepturilor omului demonstrând că nu am învăţat nimic din ororile trecutului nu foarte îndepartat în unele cazuri. Un exemplu în acest sens îl constituie evenimentele din Yugoslavia, unde NATO a intervenit militar, plecând tocmai de la ideea apărării drepturilor unei minorităţi etnice, desconsiderată şi condamnată la frustrări sub paravanul suveranităţii naţionale. Dar, după cum au constatat şi pacifiştii care se împotriveau în 1999 intervenţiei NATO împotriva dictatorului Miloşevici din Yugoslavia, acea tactică a fost decisivă în subminarea unei puteri ilegitime.

Totuşi, scopul liderilor blocului militar cu sediul la Bruxelles, de a-i determina pe sârbi să respecte drepturile albanezilor din Kosovo, nu şi-a atins ţinta, ci a contribuit în primă instanţă la emigrarea masivă a acestora din zona lor natală spre ţările vecine.

Privind din aceeaşi perspectivă a drepturilor omului este îngrijorător faptul că terorismul constituie politică de stat în unele ţări, guvernele respective acţionând sub pretextul idealului identităţii naţionale sau al revendicărilor de natură religioasă.

În ultimul timp se poate vorbi de un adevărat terorism religios în câteva zone ale lumii, terorism cate nu lasă pe nimeni indiferent, fiindcă el reprezintă o întoarcere în trecut a zonelor respective, o îndepărtare de valorile şi sensurile civilizaţiei. Convingătoare sunt în acest sens întâmplările din Afganistan, unde aşa zişii talibani, studenţii fundamentalişti ai Islamului, au preluat frâiele guvernării, instalând legi care au făcut ca această ţară din Asia să intre în regres, să se întoarcă spre un trecut de care credea că s-a îndepărtat pentru totdeauna.

Evenimentele tragice petrecute în SUA la 11 septembrie 2001 au arătat cu claritate că terorismul este un flagel ce cuprinde întreg mapamondul.

Referindu-se la aceste întâmplări Koichiro Matsunra – director general UNESCO – afirma că “Atacul infiorător şi nemilos împotriva SUA a fost şi un atac împotriva idealurilor demnităţii umane şi democraţiei în lumea întreagă” , iar Mary Robinson le califica “drept crime împotriva umanităţii şi afronturi grave aduse drepturilor omului.”

Dată fiind amploarea pe care a dobândit-o acţiunea de promovare şi respectare a drepturilor omului ca urmare a convingerii generalizate că acestea influenţează pozitiv toate sectoarele vieţii sociale, asistăm la desprinderea din dreptul internaţional public a unor ramuri noi ce generează acest domeniu, cum ar fi: dreptul drepturilor omului, Dreptul internaţional umanitar cu subramura sa în plină evoluţie, Dreptul umanitar al mediului, Dreptul internaţional al refugiaţilor şi, nu în ultimul rând Dreptul internaţional al dezvoltării umane, toate ţinând a fi reunite într-un concept nou DREPT UMAN, destinat să guverneze o cultură umană universală.

Aici poate lua naştere discuţia potrivit căreia în război se aplică alte reguli…da, se aplică alte reguli, dar demnitatea umană nu trebuie negociată.

Scopul meu , prin alegerea acestei teme, este acela de a face o prezentare a drepturilor consfinţite în cele mai importante documente care formează Carta Internaţională a Drepturilor Omului, de a le analiza pentru a releva importanţa acestora în cursul firesc al unei societăţi moderne. În acelaşi timp mi se pare firesc să menţionez şi documentele adoptate la nivel regional cu privire la drepturile omului, fiecare dintre ele având particularităţi specifice ,tinând cont de tradiţii şi cutume.