Cuprins
- CAPITOLUL I: CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI 5
- 1. Preliminarii privind caracterul penal al faptei 5
- 1.1. Noţiunea de caracter penal al faptei 5
- 1.2. Posibilitatea înlăturării caracterului penal al faptei 6
- 2. Noţiunea, caracterizarea şi efectele cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei 7
- 2.1. Noţiunea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei 7
- 2.2. Caracterizarea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei 8
- 2.3. Efectele cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei 9
- 3. Clasificarea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei 11
- 3.1. Consideraţii preliminarii 11
- 3.2. În raport cu trăsătura esenţială a infracţiunii asupra căreia îşi produce efectele 12
- 3.3. În raport cu sfera lor de aplicare 15
- 3.4. În raport cu natura lor 19
- 4. Cadrul de reglementare şi sistematizarea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei în noul Cod penal 20
- CAPITOLUL II: CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI CA URMARE A INTERVENŢIEI UNUI EVENIMENT REZISTIBIL ORI IMPOSIBIL DE ÎNLĂTURAT 21
- 1. Constrângerea fizică şi constrângerea morală 21
- 1.1. Concept şi referinţele istorice 21
- 1.2. Justificare teoretică 24
- 2. Condiţiile constrângerii fizice 26
- 2.1. Consideraţii preliminarii 26
- 2.2. Existenţa unei constrângeri fizice asupra persoanei care a comis fapta ilicită 27
- 2.3. Persoana constrânsa fizic să nu poată opune rezistenţă eficace acţiunii de constrângere 28
- 2.4. Fapta săvârşită sub presiunea constrângerii fizice să fie prevăzută de legea penală 30
- 3. Condiţiile constrângerii morale 32
- 3.1. Consideraţii preliminare 32
- 3.2. Existenţa constrângerii prin ameninţare asupra psihicului unei persoane 32
- 3.3. Existenţa stării de pericol grav pentru persoana ameninţată ori pentru o altă persoană 33
- 3.4. Imposibilitatea înlăturării pericolului decât printr-o faptă prevăzută de legea penală 34
- 4. Efectele constrângerii fizice şi ale constrângerii morale 35
- 4.1. Efectele asupra laturii penale a cauzei 35
- 4.2. Efectele asupra laturii civile a cauzei 37
- 5. Reflectarea constrângerii în practica judiciară şi conexiunea cu alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei 38
- 5.1. Reflectarea constrângerii în practica judiciară 38
- 5.2. Conexiunea constrângerii cu alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei 39
- CAPITOLUL III 42
- CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI CA URMARE A INTERVENŢIEI UNUI EVENIMENT IMPREVIZIBIL DE ÎNLĂTURAT 42
- 1. Cazul fortuit 42
- 1.1. Concept şi referinţe istorice 42
- 2. Condiţiile cazului fortuit 47
- 2.1. Consideraţii preliminare 47
- 2.2. Acţiunea sau inacţiunea unei persoane să fi produs un rezultat socialmente periculos datorită intrării în concurs cu o energie fizică străină de voinţa şi conştiinţa acelei persoane 47
- 2.3. Împrejurarea care a determinat producerea rezultatului să fi fost imprevizibilă 51
- 2.4. Acţiunea sau inacţiunea care a cauzat rezultatul neprevăzut să fie incriminată de legea penală 56
- 3. Efectele produse de cazul fortuit 57
- 3.1. Efectele asupra laturii penale a cauzei 57
- 3.2. Efectele asupra laturii civile a cauzei 58
- 4. Reflectarea cazului fortuit în practica judiciară şi conexiunea cu alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei 58
- 4.1. Reflectarea cazului fortuit în practica judiciară 58
- 4.2. Conexiuni ale cazului fortuit cu alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei 59
- CAPITOLUL IV 61
- ASPECTE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE PRIVIND CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI CA URMARE A INTERVENŢIEI UNUI EVENIMENT IMPREVIZIBIL, IREZISTIBIL ORI IMPOSIBIL DE ÎNLĂTURAT 61
- 1. Particularităţi privind dreptul probator 61
- 2. Soluţii procesuale 62
- 2.1. Înainte de începerea urmăririi penale 62
- 2.2. În faza urmăririi penale 63
- 2.3. În faza de judecată 64
Extras din licență
CAPITOLUL I: CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
1. Preliminarii privind caracterul penal al faptei
1.1. Noţiunea de caracter penal al faptei
Pentru ca o faptă determinată să poată fi considerată că are caracter penal este necesar ca aceasta să prezinte trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, în general, şi să întrunesc în mod cumulativ toate condiţiile pentru a fi încadrata într-o dispoziţie care stabileşte conţinutul faptelor prevăzute de legea penală .
Caracterul penal al faptei exprimă, prin urmare, o însuşire sinteti-că a acesteia, ca o reflectare a specificităţii ilicitului penal, în raport cu alte fapte juridice ilicite.
În măsura în care legea penală atribuie unei fapte caracter penal, acţiunile sau inacţiunile destinatarilor legii, dobândesc semnificaţie de fapte licite sau ilicite, după cum ele se încadrează sau nu în limitele pe care legea le-a instituit .
O faptă umană are caracter penal, aşa cum am arătat, dacă prezintă cele trei trăsături esenţiale cerute de lege şi anume: să prezinte gradul de pericol social care să justifice aplicarea reactivă a legii penale, să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală, adică norma penală să arate în concret în ce constă fapta şi în ce condiţii pericolul social al acesteia are relevanţă penală.
Aceste trăsături trebuie să fie îndeplinite cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele înlătură caracterul penal al faptei, şi prin aceasta înlătură şi răspunderea penală a făptuitorului. Dacă fapta nu are caracter penal ea nu constituie infracţiune şi, pe cale de consecinţă, lipseşte singurul temei al răspunderii penale - existenţa infracţiunii (art.17, alin.2, C. pen.).
Caracterul penal al faptei este, normativ, dat de dispoziţiile legii penale care stabileşte conţinutul trăsăturilor esenţiale necesare pentru existenţa unei infracţiuni şi condiţiile în care o faptă care prezintă aceste trăsături constituie o infracţiune.
Caracterul penal al faptei este aşadar, expresia calificării acesteia prin lege ca faptă ilicită penal.
1.2. Posibilitatea înlăturării caracterului penal al faptei
Constatarea juridică a existenţei caracterului penal al faptei implică, pe de o parte, verificarea întrunirii trăsăturilor esenţiale necesare oricărei infracţiuni, iar pe de altă parte, cercetarea faptului dacă nu există vreo cauză legală care ar putea conduce la excluderea vreuneia dintre aceste trăsături şi, prin urmare, la înlăturarea caracterului penal al faptei. Viaţa demonstrează că există anumite stări, situaţii sau împrejurări care fac ca fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în condiţiile prezenţei acestora, ..."deşi pare a întruni trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, în realitate să nu realizeze vreuna dintre acestea şi, ca atare, să nu constituie infracţiune" .
Prima verificare fi constatare, referitoare la trăsăturile esenţiale ale infracţiunii se efectuează în ordinea inversă faţă de cea prevăzută în art.17, alin.1, C. pen., în sensul că se cercetează mai întâi dacă fapta este prevăzută în legea penală, apoi dacă a fost săvârşită cu vinovăţie abia în final dacă prezintă gradul de pericol social necesar pentru existenţa infracţiunii, pericol care poate rezulta – într-o anumită măsură - şi din existenţa primelor doua trăsături esenţiale specificate .
Cea de-a doua constatare se referă la existenţa unei cauze care să excludă eficienţa juridică a uneia din trăsăturile esenţiale.
Existenţa unor stări, situaţii sau împrejurări în care este săvârşită o fapta prevăzută de legea penală, poate face ca aceasta faptă să nu mai prezinte vreuna dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi, deci, să nu mai aibă caracter penal.
Stabilirea caracterului infracţional al faptei, fiind în esenţă expre-sia voinţei legiuitorului, aceasta poate să înlăture în anumite situaţii caracterul penal şi să prevadă ca o faptă sau anumite categorii de fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt săvârşite în anumite condiţii, nu constituie infracţiuni şi nu pot servi drept temei pentru răspunderea penală ci, eventual, pentru o altă formă de răspundere juridică . Verificarea concretă a existenţei acestor împrejurări necesită o cunoaştere temeinică a dispoziţiilor legii penale în materia acestor cauze şi confruntarea cerinţelor rezultate din lege cu împrejurările concrete ale faptei care face obiectul cercetări . Caracterul penal al faptei ar putea fi, prin urmare, înlăturat nemijlocit, în situaţiile în care se constata (în cadrul primei verificări) în mod direct inexistenţa uneia din trăsăturile esenţiale ale oricărei infracţiuni, sau poate fi înlăturat mijlocit, ca urmare a unei stări, situaţii sau împrejurări care determină lipsa vreunei trăsături esenţiale (constatare susceptibila a fi făcută în cadrul celei de a doua verificări).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Cauzele care Inlatura Caracterul Penal al Faptei.doc