Cercetarea la fata locului

INTRODUCERE

Cercetarea la fața locului este una dintre cele mai importante activități care se desfășoară de către organele judiciare în vederea realizării scopului procesului penal.

Legiuitorul român reglementează cercetarea la fața locului în cadrul art. 129 din Codul de Procedură Penală, ca fiind activitatea desfășurată de către organul de urmărire penală sau instanța de judecată, atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situația locului săvârșirii infracțiunii, să se descopere și să se fixeze urmele infracțiunii, să se stabilească poziția și starea mijloacelor materiale de probă și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea.

Analizând definiția legală, apreciez că, ceea ce ține de esența acestei activități, este complexitatea conferită de mai multe laturi acționale ce se îmbină, în scopul de a oferi cât mai multe informații anchetei penale.

Eficacitatea muncii de descoperire și cercetare a infracțiunilor în mare măsură este condiționată de oportunitatea și plenitudinea efectuării acțiunilor de anchetă precum și a măsurilor operative de investigație în etapa inițială a cercetărilor.

O deosebită însemnătate în acest sens obține realizarea calitativă a cercetării locului faptei, activitate în cadrul căreia se depistează și se colectează un mare volum de informație criminalistică autentică, servind drept bază de cercetare a majorității covîrșitoare a dosarelor penale.

CAPITOLUL 1

Notiunea, caracterul si functia cercetarii la fata locului

Pornind de la ideea că cercetarea la fața locului este atat punctul inițial intr-o investigație criminalistică, precum și pilonul pe care se sprijină și care dirijează intreaga probațiune judiciară , ne-am propus să scoatem in evidență particularitățile teoretice și practice pe care le ridică această activitate de urmărire penală și de tactică criminalistică. In accepțiunea legii procesual penale și in opiniile specialiștilor in domeniu, cercetarea la fața locului constituie un procedeu probatoriu care servește la administrarea sau aflarea unor mijloacede probă. Această activitate se efectuează atunci cand este necesar a se face constatări cu privire la situația locului săvarșirii infracțiunii, să se descopere și să se fixeze urmele infracțiunii, să se stabilească poziția și starea mijloacelor materiale de probă și imprejurările in care infracțiunea a fost săvarșită . De aceea, cercetarea la fața locului este considerată una dintre principalele activități care contribuie in mod substanțial la realizarea scopului procesului penal.

Încă de la începuturi, înaintașii criminaliști au stabilit reguli tactice ale cercetării la fața locului, generalizând experiența pozitivă a organelor judiciare. Pe măsura trecerii timpului și mai ales ca urmare a dezvoltării tehnico-științifice contemporane și a exploziei informaționale din ultimii ani, s-a simțit tot mai stringent nevoia unei metodologii adecvate, adaptate tehnici moderne de efectuare a cercetării la fața locului.

"Cercetarea la fața locului se înscrie printre activitățile de baza ce contribuie în mod substanțial la aflarea adevarului în cauza, de ea depinzând în mod substanțial lămurirea problemelor referitoare la faptele și împrejurările acesteia, inclusiv cu privire la persoana faptuitorului . "Nu de putine ori, această activitate se constituie în unica modalitate de obținere a probelor si mijloacelor materiale de proba, cel puțin în prima fază a cercetarilor” . Cercetarea la fața locului este o activitate de cautare, localizare, descoperire, relevare,fixare,ridicare,ambalare si transport a probelor descoperite la fata locului. În acceptiunea specialistilor, cercetarea la fata locului poate fi definita ca fiind acea activitate inițiala de urmarire penala si de tactica criminalistica care consta în cunoasterea nemijlocita a locului unde s-a savârsit infractiunea sau a locului în care au fost descoperite urmele acesteia, în vederea descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor si în stabilirea împrejurarilor în care infractiunea a avut loc.