Conflictele Individuale de Muncă

INTRODUCERE

Conflictele de muncă au fost privite dintotdeauna ca o problemă dificilă, iar majoritatea ţărilor o tratează cu o deosebită responsabilitate.

Această lucrare îşi propune să studieze problema conflictelor individuale de muncă pentru că reprezintă un domeniu de interes permanent și o sursă de dezvoltare a dreptului muncii,având în vedere și schimbările de dată recentă care au avut loc în ceea ce privește legislația muncii. existenţa acestui fenomen în fapt şi în drept, rolul grevei şi necesitatea reglementării ei.

Codul Muncii,republicat în 2011 a fost conceput pentru armonizarea legislaţiei interne cu cea internaţională. În acest sens, am urmărit să subliniem impactul lui în reglementarea conflictelor de muncă, dar şi contradicţiile şi criticile deja formulate în legătură cu unele prevederi.

Faţă de vechiul cadru normativ, care făcea o distinţie legală între noţiunile de conflicte de interese şi conflicte de drepturi, în prezent, Legea dialogului social nr. 62/2011 utilizează noţiunile de conflicte colective de muncă şi conflicte individuale de muncă, iar Codul Muncii, se rezumă la a preciza doar că „prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă” .

Până în 2011, atât Codul muncii prin art. 248 alin. 2 şi 3, cât şi Legea nr. 168/1999 prin articolele 4 și 5,în prezent abrogată, făcea o distincţie clară între conflictele de interese şi conflictele de drepturi.

Astfel, art. 248 din Codul muncii dispunea prin alin. 3 :,,conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi”.

Tot astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă (anterior abrogării intervenite prin Legea nr. 62/2011), conflictele de muncă ce aveau ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă erau considerate conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite conflicte de interese.

În continuare se arăta, potrivit art. 5 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă (abrogat în prezent prin Legea nr. 62/2011): ,,conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi”.

La rândul lor, aceste conflicte erau împărţite în: conflicte colective de muncă şi conflicte individuale de muncă. În literatura de specialitate s-a arătat că numai conflictele de drepturi pot fi atât individuale, cât şi colective, în timp ce conflictele de interese pot fi numai conflicte colective.

Conflictele de muncă colective implică mai mulţi salariaţi, o colectivitate care revendică ori susţine aceleaşi drepturi sau interese, pe când conflictele individuale implică un singur salariat, care revendică un drept propriu, individual (sau promovarea unui interes) de la angajatorul său.

Art. 172 alin. 3 din Codul muncii,înainte de afi repubicat, definea litigiile de muncă ca fiind ,,litigiile dintre persoanele încadrate în muncă şi unităţi, în legătura cu încheierea, executarea şi încetarea contractului de muncă’’. Erau astfel avute în vedere, folosind terminologia Legii nr. 168/1999, conflictele de drepturi (individuale).

În prezent dispoziţiile care defineau şi operau clasificarea conflictele de muncă, atât cele din Legea nr. 168/1999, cât şi cele din Codul muncii, au fost modificate sau chiar abrogate în cea mai mare parte, de către Legea dialogului social nr. 62/2011.

În aceste condiţii, în conformitate cu art. 1 din Legea dialogului social nr. 62/2011, prin conflict de muncă trebuie să înţelegem conflictul dintre angajaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu.

Referitor la clasificarea conflictelor de muncă, potrivit noului act normativ (Legea nr. 62/2011), conflictele de muncă pot fi colective sau individuale.

Conflictul colectiv de muncă este conflictul de muncă ce intervine între angajaţi şi angajatori care are ca obiect începerea, desfăşurarea sau încheierea negocierilor privind contractele ori acordurile colective de muncă.

Conflictul individual de muncă este conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.