Extras din licență

INTRODUCERE

Am ales aceasta temă deoarece ne interesează pe absolut toti , fie că suntem copii, părinţi, bunici . În general, când este certat de tată, e răsfăţat de mamă şi bunici sau invers ,în aşa fel încât copilul unic e de obicei un copil răsfăţat, conştiinţa de sine pe care o dezvoltăm este eminamente egoistă –egocentrică. Pentru copil, părinţii şi cei din jur sunt nişte instrumente şi tentacole de care el se serveşte pentru satisfacerea trebuinţelor. Astfel copilul ajunge să fie un mic tiran,care stăpâneşte pe toţi ceilalţi,aservindu-l printr-o metodă sau alta printre care plânsul.

S-a constatat că inadaptarea şcolară este una de comportamente, atât sub aspectul pedagogic instrucţional al însuşirii sarcinilor de învăţare şi realizare a indicatorilor, cât şi sub aspectul relaţional, respectiv dificultăţile şi nivelul scăzut de relaţionare a elevilor în cauză, cu părinţii, profesorii, colegii şi nerespectarea regulamentelor, a normelor şi valorilor care asigură normalitatea vieţii, colectivităţii şcolare şi extraşcolare.

Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influienteaza şi modelează persoana umană.Unii merg chiar mai departe şi susţin că acţiunea ei asupra persoanei e atât de mare ,încât ea egalează acţiunea celorlalte grupuri sociale.Aceasta este cu deosebire cazul cercetărilor care vin dinspre psihanaliza,psihologia socială şi sociologie susţinând că familia este :adevăratul laborator de formare a persoanei.

Alături de şcoală şi organizaţiile de tineret, familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului. De educaţia oamenilor se ocupa şi alte persoane, instituţii şi organizaţii sociale, dar influenţele educative exercitate de acestea sunt mai puţin organizate decât cele ale familiei, şcolii şi organizaţiilor de tineret.

Din perspectivă sociologică, familia este instituţia fundamentală în toate societăţile. Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legaţi între ei prin origine, căsătorie sau adopţiune". În societatea românească, suntem familiarizaţi cu anumite versiuni ale familiei: familia nucleu şi familia extinsă. Mai există şi un al trei-lea tip de familie, familia poligamă.

Familia nucleu (nucleară) - "consta în doi adulţi de sex opus care întreţin o relaţie sexuală aprobată de societate, împreună cu proprii lor copii sau adoptaţi". Familia nucleu poate fi de două feluri: de orientare şi de procreare. Familia nucleară de orientare este familia în care ne naştem şi în care ocupăm statutul de copil.

Relaţia dintre copii şi părinţi este cea mai importantă din lume. Părinţii sunt cei care ne-au dat viaţă, ne-au crescut şi ne-au ocrotit de-a lungul vieţii noastre. Aşa cum orice părinte îşi iubeşte copiii şi copiii trebuie să-şi iubească părinţii. Între orice copil şi părinţii lui ar trebui să existe mai multe feluri de relaţii: de afecţiune, respect, ocrotire, încredere, ajutor. Copii trebuie să asculte sfaturile şi îndemnurile părinţilor, pentru că părinţii sunt adulţii care au grijă de noi şi pentru că în ei putem avea încredere deplină. Deoarece părinţii sunt alături de noi în toate etapele vieţii şi ne vor binele, noi trebuie să-i ascultăm şi să-i respectăm. Copii sunt datori să aibă cu părinţii lor o relaţie de sinceritate, fără certuri şi minciuni. Între părinţi şi copii nu ar trebui să existe o relaţie bazată pe o autoritate excesivă.

Relaţiile dintre fraţi trebuie să fie cât mai puternice. Fraţii fac parte din familie, ei ar trebui să fie şi cei mai apropiaţi prieteni ai noştri, pe care trebuie să-i iubim şi să-i ajutăm. Dacă fraţii sunt mai mari decât noi, trebuie să ascultăm sfaturile lor. Iar dacă noi suntem mai mari decât fraţii noştri, trebuie să-i ajutăm şi să-i apărăm de toate pericolele. De multe ori între fraţi apar şi relaţii de competiţie sau chiar de conflict, dar acestea sunt în general trecătoare. Este bine să trecem peste orice supărare pe care am avea-o cu un frate şi trebuie să ne înţelegem şi să ne comportăm ca o familie unită.

Între copii şi rudele lor trebuie să existe relaţii de respect, încredere, susţinere şi ajutor. Rudele precum bunicii, unchii, mătuşele, verii trebuie respectaţi. Ei sunt persoanele apropiate nouă, care sunt alături de noi în diferite momente importante din viaţa noastra, de exemplu: zile de naştere, excursii, sărbători. Un tip special de relaţie care trebuie să existe între copii şi bunici este acela de ajutorare. Bunicii sunt persoanele în vârstă pe care trebuie să-i ajutăm la treburile casei, dacă au nevoie să le ducem medicamente, să-i ajutăm la cumpărături.

CAPITOLUL I : PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA CONCEPTULUI DE FAMILIE

Familia, ca institut social fundamental, interacţionează cu multiple domenii ale vieţii sociale. Lucrarea surprinde problematica familiei dintr-o perspectivă pregatitoare, utilizând, pe lângă abordarea clasică a sociologiei familiei, şi aspecte teoretice legate de calitatea vietii si stilurile de viaţă, sociologia valorilor, demografie sau politici sociale. Sunt integrate analize comparative la nivel european asupra mai multor aspecte: modelul familial românesc, orientările valorice cu privire la familie, politicile de suport pentru familie şi copil. Analize specifice sunt destinate uniunilor consensuale din România, fenomen relativ nou şi puţin explorat în literatură de specialitate, şi fertiliăţii scăzute, probleme cu implicaţii dramatice asupra întregii societăţi romaneşti.