Contractul de vânzare

Introducere

Lucrarea de față își propune să trateze ca temă de licență ,,Condițiile de fond ale contractului de vânzare” deoarece evoluția vânzării ca și instituție juridică a fost una spectaculoasă, devenind în scurtă vreme elemental central al circuitului civil. În prezent contractul de vânzare s-a răspândit atât de mult încât, aproape zilnic, fiecare dintre noi încheiem un astfel de contract pentru satisfacerea propriilor nevoi economice și sociale, vânzarea fiind considerată cel mai adecvat instrument de circulație a banilor și valorilor. Astfel, necesitatea abordării temei s-a impus din nevoia de cunoștere a condițiilor în care poate fi încheiat un astfel de contract, evitându-se în acet mod intervenția sancțiunilor civile specifice nerespectării condițiilor de validitate.

Din perspectivă metodologică, lucrarea de licență intitulată ,,Condițiile de fond ale contractului de vânzare” cuprinde 90 de pagini, conţinând o parte introductivă, patru capitole și o parte aferentă concluziilor. Cele patru capitole care alcătuiesc structura lucrării de licență au permis realizarea unei analize a condițiilor de fond specifice contractului de vânzare în contextul adoptării Legii nr. 287/2011. Accentul lucrării de licență este pus pe elementele de noutate aduse de actuala reglementare, controversele existente la nivelul doctrine și jurisprudenței privitoare la condițiile de validitate ale contractului de vânzare, precum și pe prezentarea principalelor aspecte ce țin de tema aleasă.

Perspectiva cronologică fost consacrată cunoașterii evoluției istorice a condițiilor de fond a contractului de vânzare începând cu dispozițiile C. civ. din 1864 și ajungând la textele Noului cod civil.

Perspectiva pozitivistă a fost gândită să analizeze cadrul normativ actual în materia contractului de vânzare în general, și a condițiilor de fond ale acestuia, în special.

Primul capitol „Capacitatea juridică a părților contractante” a avut ca obiectiv analiza capacității persoanelor fizice și juridice de a încheia în mod valabil un contract de vânzare, precum și incapacitățile speciale de a vinde și/sau de a cumpăra reglementate de legiuitor, fiind accentuate și excepțiile de la aceste limitări ale capacității contractuale.

Cel de-al doilea capitol intitulat „Consimțământul părților contractante” a avut ca obiectiv principal cunoaşterea şi analiza conceptelor juridice cu privire la consimțământ și viciile acestuia pe de o parte, dar și o analiză succcintă a contractelor anticipative vânzării cumpărării și a formelor de prioritate la vânzare. Acest capitol scoate în evidență legătura dintre consimțământ și voința juridică, corelația dintre voința internă și voința declarată, precum și condițiile de valabilitate ale consimțămantului, încearcând să releve specificul formării și mai ales manifestării de voință pentru încheierea vânzării.

Capitolul al III-lea, intitulat „Obiectul contractului de vânzare” a atins problema distincției existente în actuala reglementare între obiectul contractului şi obiectul obligaţiei, cu referiri și la opiniile exprimate sub imperiul C. civ. din 1864. Plecând de la obligațiile specifice vânzătorului (transferul dreptului vândut) și cumparătorului (plata prețului), cerințele de validitate nu privesc atât aceste prestații, cât obiectele lor, care reprezintă obiecte derivate ale obligațiilor esențiale, lucrarea tratând în cadrul acestui capitol aspectele esențiale cu privire la lucrul vândut și prețul plătit.

Capitolul al IV-lea, intitulat „Cauza contractului de vânzare” şi-a plasat ca obiectiv central problematica valabilității și probei cauzei ca element esențial al vânzării. Având în vedere scopul propus, au fost identificate controversele existente cu privire la condițiile de valabilitate ale cauzei, precum și modul în care se realizează proba acesteia. De asemenea, au fost analizate și opiniile care au fost promovate de-a lungul timpului cu privire la evoluția cauzei în materia contractelor, accentul fiind pus pe principalele curente conturate la nivel european.

Studiul ce face obiectul lucrării de licență se finalizează cu concluziile ce reiterează elementele principale studiate, observaţiile şi constatările ce au rezultat din studiu, dar şi propunerile de lege ferenda.

Capitolul I. Capacitatea juridică a părţilor contractante

Secțiunea I. Capacitatea de a contracta

1. Capacitatea de a contracta - regula

În doctrină , contractul este considerat a fi rezultatul cadrului normelor individuale, el fiind din această perspectivă, în acord cu interesele părţilor contractante, reflectând echilibrul intereselor părţilor. În acest context se justifică afirmaţia filozofului Fouillee ,,Qui det contractuel, dit juste” .

Capacitatea de a încheia un act juridic civil reprezintă aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaţii prin încheierea actelor juridice civile . Capacitatea de a contracta poate fi definită ca fiind o parte a capacităţii civile (de folosinţă sau de exerciţiu) constând în aptitudinea persoanei fizice sau juridice de a încheia, personal sau prin reprezentare contracte civile .

Potrivit art. 28 C. civ. , capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor, astfel încât orice persoană are capacitate de folosinţă şi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exerciţiu. Capacitatea de folosinţă este definită prin art. 34 C. civ. ca aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii, regula fiind aceea potrivit căreia, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea. Capacitatea de exerciţiu este definită de art. 37 C. civ. ca aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile, ea fiind strâns legată de dezvoltarea fizică şi psihică a persoanei fizice . Noutatea în materia capacităţii rezidă în posibilitatea dobândirii capacităţii de exerciţiu anticipate, astfel că potrivit art. 40 C. civ. ,,pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu. În acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, şi avizul consiliului de familie”. De asemenea, în concordanţă cu art. 1.180 C. civ. poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă prin lege, iar, în materia contractului de vânzare, dispoziţiile art. 1.652 C. civ. precizează că pot cumpăra şi vinde toţi cei cărora nu le este interzis prin lege.