Criminalitatea

INTRODUCERE

Pornind de la faptul că fenomenul criminalității este în esența lui un fenomen social, compus din totalitatea infracțiunilor săvârșite într‐un timp și într‐un spațiu determinat, vom constata că un asemenea fenomen implică oameni cu trăiri emoționale, aptitudini și trăsături caracteriale, într‐un cuvânt, indivizi cu personalități bine conturate.

Din acest motiv, atenția specialiștilor din domeniul criminologiei s‐a concentrat asupra personalității infractorului, acesta fiind de fapt obiectul principal al studiilor de criminologie, de psihiatrie, psihologie sau de sociologie a infracționalității.

În în etapa actuală a cercetării criminologice sunt de remarcat tendințele de a‐l privi pe infractor în dinamica devenirii sale, lasând deoparte ideile primilor cercetători criminologi care îl considerau ca pe un individ, fie doar cu dereglări biologice sau psihologice, fie doar cu defecte sau insuficiențe ale componentei sociale a personalității.

Pe zi ce trece se conturează tot mai mult tendința de a se tine seama de totalitatea factorilor care îl pot face pe individ să ajungă infractor, de modalitățile specifice prin care se ajunge la actul infracțional și de rolul victimei în cadrul acestui proces.

Trăim într-o societate în care criminalitatea a ajuns la cote incredibil de mari, o societate în care criminalitatea nu doar este extrem de mediatizată ci și de foarte multe ori încurajată.

Copiii de mici iau contact cu tot ceea ce ar putea influența într-un viitor apropiat comportamentul lor care în loc să fie unul normal va putea avea tendințe de natură antisocială, ajungând să săvârșească fapte de natură penală.

Pentru protejarea valorilor sociale statul instituie un sistem legal de sancțiuni împotriva persoanelor ce săvârșesc fapte criminale, în rândul cărora sunt incluse pedepse, măsuri educative și măsuri de siguranță. Princiapala pedeapsă o reprezintă închisoarea, care se materializează, de cele mai multe ori, în privarea de libertate.

Închisoarea și societatea sunt două lumi diferite aproape în toate privințele și nu este realist să credem că un individ format la școala celei dintâi poate supraviețui celei de-a doua.

Dreptul la libertate este fără doar și poate un drept fundamental al omului care ar trebui suprimat doar în cazuri excepționale. Cu toate acestea, se poate observa o practică a instanțelor judecătorești în a pronunța condamnări chiar și atunci când fapta săvârșită nu este de o gravitate mare iar infractorul ar putea fi îndreptat și prin alte mijloace. Nu trebuie uitat faptul că orice condamnare rămâne umbra mai mult sau mai puțin vizibilă a fostului deținut și că în pofida reabilitării sale judecătorești, societatea nu îl reabilitează.

De-a lungul timpului numeroși cercetători au fost preocupați să identifice etiologia ce poate genera astfel de comportamente în rândul oamenilor. Părerile, cum era de așteptat, au fost diverse astfel că unii cercetători au considerat că un astfel de comportament este ereditar, alții au considerat că un astfel de comportament se datorează influenței anumitor factori fie ei de natura socială, cum ar fi sărăcia, lipsa unui loc de muncă, războaiele, sau de natură psihică cum ar fi diversele boli psihice de care poate suferi o persoană, etc .