Delapidarea

Licență
5/10 (2 voturi)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 75 în total
Cuvinte : 28913
Mărime: 99.85KB (arhivat)
Cost: 9 puncte

Extras din document

CAP. I

OCROTIREA PATRIMONIULUI PRIN MIJLOACE DE DREPT PENAL

SECŢIUNEA l NOŢIUNEA DE PATRIMONIU - OBIECT AL OCROTIRII PENALE

Încă din cele mai vechi timpuri, omul şi-a apărat întotdeauna ceea ce era al său - „lucrările" sale - bunurile sale sau ale colectivităţii din care făcea parte. Bunurile au avut dintotdeauna o importanţă deosebită fie datorită afectării acestora anumitor scopuri sau activităţi, fie datorită valorii economice pe care o au, valoare importantă pentru desfăşurarea unor schimburi sau activităţi al căror scop principal este obţinerea de profit. Bunurile reprezintă şi un etalon de măsurare a bunăstării unei persoane sau colectivităţi - în funcţie de calitatea, numărul şi valoarea acestora, în literatura de specialitate, bunul este definit ca fiind o valoare economică (patrimonială, evaluabilă în bani) susceptibilă de a face o trebuinţă omului (de ordin material sau spiritual), dar şi susceptibilă de apropiere sub formă de drept patrimonial . Termenul de bun nu trebuie confundat cu termenul de patrimoniu.

Patrimoniul este conceput ca un ansamblu de drepturi şi obligaţii evaluabile în bani, aparţinând unei persoane fizice sau juridice , în sens economic, patrimoniul desemnează totalitatea bunurilor care alcătuiesc averea unei persoane.

Patrimoniul a fost definit şi ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ce aparţin aceleiaşi persoane. Deci patrimoniul este noţiunea mai largă în care sunt incluse atât drepturile patrimoniale cât şi obligaţiile patrimoniale, patrimoniul fiind deci alcătuit atât din activul patrimonial cât şi pasivul patrimonial .

Dacă sub aspectul dreptului civil, patrimoniul a fost definit în sensurile mai sus menţionate, în dreptul penal noţiunea de patrimoniu are un înţeles mai restrâns şi se referă la bunuri nu ca universalitate, ci în individualitatea lor susceptibilă de a fi apropiate de făptuitor prin mijloace frauduloase ori de a fi distruse, gestionate fraudulos, etc . Ca şi în cazul altor valori sociale de mare însemnătate, patrimoniul este ocrotit prin incriminarea faptelor care îi aduc atingere. Aceste fapte constituie infracţiuni şi sunt prevăzute în Titlul III al Codului Penal român.

Sub denumirea generică de infracţiuni contra patrimoniului" dată Titlului III, se află două categorii de bunuri susceptibile a fi ocrotite prin incriminarea faptelor contra patrimoniului, în raport cu formele diferite de proprietate.

Constituţia României la art. 136 alin.l împarte proprietatea în două categorii: publică şi privată, în cadrul aceluiaşi articol la alin.3 sunt enumerate bunurile care nu pot exista decât în cadrul proprietăţii publice: „bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite prin lege." De exemplu, în art. 4 din Legea nr. 18 / 1991 , se arată că terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privată sau al dreptului de proprietate publică.

În ceea ce priveşte proprietatea publică se poate afirma faptul că a fost realizat în întregime cadrul legislativ al acesteia, prin legile 219/1998 privind regimul concesionărilor şi 215/2001 privind administraţia publică locală.

O altă lege care intră în acest cadru normativ al proprietăţii publice este şi legea nr. 63/1998 privind energia electrică şi termică precum şi O.U.G. nr. 54/2006 care modifică legea 219/1998 privind regimul concesionărilor de bunuri aparţinând domeniului public.

Potrivit legii 215/2001, „aparţin de domeniul public bunurile care, potrivit legii, sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public." Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate publică al statului sau unităţilor administraţiv-teritoriale se exercită asupra bunurilor care în conformitate cu legea, sau datorită naturii lor, sunt de uz sau de interes public.

În ceea ce priveşte proprietatea privată, aceasta nu este definită în legea 215/2001 a administraţiei publice locale nici Constituţia României şi nici un alt act normativ nu definesc proprietatea privată. Ca urmare a acestui fapt, avându-se în vedere definiţia generală a proprietăţii cuprinsă în ari. 408 Cod civil şi în opoziţie cu definiţia legală a proprietăţii publice formulată în legea 215/2001, dreptul de proprietate privată a fost definit ca fiind „dreptul de proprietate care aparţine persoanelor fizice şi persoanelor juridice, inclusiv statului şi unităţilor administrativ-teritoriale - comune, oraşe, judeţe, asupra bunurilor care, prin natura sau destinaţia lor, sunt de uz sau interes privat ".

Spre deosebire de bunurile proprietate publică care pot fi identificate cu uşurinţă şi în mod direct pe baza normelor constituţionale şi a legilor speciale, bunurile proprietate privată se identifică pe o cale indirectă, având acest caracter toate celelalte bunuri necuprinse în sfera proprietăţii publice.

SECŢIUNEA II SCURT ISTORIC PRIVIND OCROTIREA PENALĂ A

PATRIMONIULUI ŞI AL INCRIMINĂRII INFRACŢIUNII DE

DELAPIDARE

Din cele mai vechi timpuri, prin intermediul legilor penale au fost incriminate şi sancţionate faptele comise împotriva patrimoniului. Determinate de factorii criminogeni specifici fiecărei societăţi, infracţiunile contra patrimoniului au tăcut obiectul operei apărării sociale şi se vor impune treptat ca o categorie autonomă în cadrul incriminărilor din partea specială a dreptului penal modern şi contemporan.

În perioada sclavagistă faptele de furt şi de tâlhărie erau drastic sancţionate. În evul mediu sancţiunile priveau toate faptele prin care era adusă atingere patrimoniului. Furturile minore erau pedepsite cu biciuirea, iar la al treilea furt de acest gen se aplica pedeapsa cu moartea. Pentru furturile grave, la prima abatere se aplica aceeaşi pedeapsă.

În vechiul drept românesc, existau reglementări referitoare la infracţiuni contra patrimoniului. Legiuirile scrise, începând cu „Cartea românească de învăţătură" din 1646, apărută la Iaşi din porunca lui Vasile Lupii şi „îndreptarea legii", din 1652, tipărită la Târgovişte din dispoziţia lui Matei Basarab şi, sfârşind cu codicele penale apărate în vremea lui Alexandrii Sturdza (1826) în Moldova şi ale lui Barbu Ştirbei (1850) în Ţara Românească, cuprindeau norme speciale penale consacrate infracţiunilor contra patrimoniului. Astfel, Pravilele lui Vasile Lupii, Matei Basarab, Codicele penale ale lui Alexandra Sturza şi ale lui Barbu Ştirbei, conţineau prevederi referitoare la infracţiunile de furt, tâlhărie.

Codul Penal român din 1864 cuprindea în capitolul referitor la „Crime şi delicte contra proprietăţilor" (art. 306-380) numeroase incriminări privitoare la apărarea patrimoniului, cadru normativ completat apoi, cu unele incriminări prevăzute în diferite legi speciale nepenale (exemplu: Codul silvic român din 1881, urmat de Codul silvic din 1910).

Preview document

Delapidarea - Pagina 1
Delapidarea - Pagina 2
Delapidarea - Pagina 3
Delapidarea - Pagina 4
Delapidarea - Pagina 5
Delapidarea - Pagina 6
Delapidarea - Pagina 7
Delapidarea - Pagina 8
Delapidarea - Pagina 9
Delapidarea - Pagina 10
Delapidarea - Pagina 11
Delapidarea - Pagina 12
Delapidarea - Pagina 13
Delapidarea - Pagina 14
Delapidarea - Pagina 15
Delapidarea - Pagina 16
Delapidarea - Pagina 17
Delapidarea - Pagina 18
Delapidarea - Pagina 19
Delapidarea - Pagina 20
Delapidarea - Pagina 21
Delapidarea - Pagina 22
Delapidarea - Pagina 23
Delapidarea - Pagina 24
Delapidarea - Pagina 25
Delapidarea - Pagina 26
Delapidarea - Pagina 27
Delapidarea - Pagina 28
Delapidarea - Pagina 29
Delapidarea - Pagina 30
Delapidarea - Pagina 31
Delapidarea - Pagina 32
Delapidarea - Pagina 33
Delapidarea - Pagina 34
Delapidarea - Pagina 35
Delapidarea - Pagina 36
Delapidarea - Pagina 37
Delapidarea - Pagina 38
Delapidarea - Pagina 39
Delapidarea - Pagina 40
Delapidarea - Pagina 41
Delapidarea - Pagina 42
Delapidarea - Pagina 43
Delapidarea - Pagina 44
Delapidarea - Pagina 45
Delapidarea - Pagina 46
Delapidarea - Pagina 47
Delapidarea - Pagina 48
Delapidarea - Pagina 49
Delapidarea - Pagina 50
Delapidarea - Pagina 51
Delapidarea - Pagina 52
Delapidarea - Pagina 53
Delapidarea - Pagina 54
Delapidarea - Pagina 55
Delapidarea - Pagina 56
Delapidarea - Pagina 57
Delapidarea - Pagina 58
Delapidarea - Pagina 59
Delapidarea - Pagina 60
Delapidarea - Pagina 61
Delapidarea - Pagina 62
Delapidarea - Pagina 63
Delapidarea - Pagina 64
Delapidarea - Pagina 65
Delapidarea - Pagina 66
Delapidarea - Pagina 67
Delapidarea - Pagina 68
Delapidarea - Pagina 69
Delapidarea - Pagina 70
Delapidarea - Pagina 71
Delapidarea - Pagina 72
Delapidarea - Pagina 73
Delapidarea - Pagina 74
Delapidarea - Pagina 75

Conținut arhivă zip

  • Delapidarea.doc

Alții au mai descărcat și

Uciderea din Culpă

Codul Penal În sistemul nostru de drept, persoana omului ocupa primul loc în ierarhia valorilor. În primul articol al Constitutiei se prevede ca...

Talhăria

CAPITOLUL I CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND TÂLHĂRIA Secţiunea I LOCUL TÂLHĂRIEI ÎN STRUCTURA INFRACŢIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI 1. Cadrul...

Corupția

Introducere Societatea contemporană a ajuns într-un moment când se poate spune că fenomenul corupţiei are dimensiuni universale, având un impact...

Caracteristicile și Specificitatea Infracțiunii de Înșelăciune

CAPITOLUL I REFERINŢE ISTORICE ŞI DE DREPT COMPARAT 1.1 EVOLUŢIA REGLEMENTĂRILOR PRIVIND OCROTIREA PATRIMONIULUI PRIN NORME DE DREPT PENAL Din...

Coruptia si Formele Ei

Consideratiuni generale Faptul ca fenomenul coruptiei a existat din cele mai vechi timpuri, constituind pîna în prezent unul dintre cele mai grave...

Abandonul de Familie

CAPITOLUL I SECŢIUNEA I, ASPECTE GENERALE A. CADRUL JURIDIC GENERAL INSTITUIT PRIN CONSTITUŢIE Constituţia României consacră în cuprinsul său o...

Traficul și Consumul Ilicit de Droguri

INTRODUCERE Actualitatea temei de cercetare este determinată de faptul că, în ultimii ani, flagelul drogurilor reprezintă fenomenul cel mai...

Darea de Mită

CAPITOLUL I CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND FENOMENUL GENERAL AL CORUPŢIEI Secţiunea 1: Conceptul de corupţie şi necesitatea incriminării corupţiei...

Ai nevoie de altceva?