Elemente de management organizațional în instituțiile de asistență socială - instituții pentru persoane adulte

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă a fost concepută plecând de la convingerea că necesitatea abordării corespunzatoare a eleborarii şi managementul de caz în creşterea calităţii serviciilor de asistenţă socială, în această etapă, este prea puţin constientizată de managerii sociali – asistenţii sociali din România.

Aparatul teoretic complex necesar unui astfel de demers este deocamdată mai degrabă apanajul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului organizarte la nivel judeţean sau Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială la nivelul municipiilor, decât la nivelul Serviciilor Publice de Asistenţă Socială, organizate la nivelul oraşelor sau comunelor, care reprezintă cea mai mare parte din protecţia socială românescă. De asemenea, o serie de programe şi proiecte care se aplică în acest moment cu foarte mare succes pe piaţa finanţărilor nerambursabile sau fondurilor stucturale au un potenţial încă nesesizat şi ar putea să contribuie într-o măsură mai mare la îmbunătăţirea performanţelor serviciilor oferite cetăţenilor, prin adaptarea lor în condiţii bine stabilite. Scopul cercetării a fost acela de a identifica elementele managmentului de caz în creşterea calităţii de asistenţă socială.

Oricare temă de cercetare, finalizată sau nu printr-o lucrare de cercetare, sfârşeşte prin a constitui o provocare pentru autor. Pe lângă plăcerea indiscutabilă a căutarii, a întrebărilor şi răspunsurilor care de cele mai multe ori deschid porţi către alte şi alte direcţii de studiu, se manifestă nesiguranţa, teama de necunoscut , de eroare şi nu în ultimul rând apare problema modului în care urmează a fi împărtăşită informaţia.

Orice ştiintă se construieşte în timp, cu contribuţia unor specialişti recunoscuţi. Orice teorie care aparţine ştiinţei este fundamentată solid, argumentată şi de cele mai multe ori verificată în practică.

Întreaga lucrare pe care o supun atenţiei cititorului este rezultatul unui cumul de conflicte interioare care au condus, cu ajutorul coordonatorului ştiinţific care m-a ghidat pe întreaga perioadă de pregătire, la o abordare a riscului din alte perspective decât mi-am propus la început. Voi face o trecere în revistă a capitolelor care compun prezenta lucrare.

Primul capitol prezintă în mod succint informaţii teoretice ale importanţei temei.

Cel de-al doilea capitol treatează managmentului public, serviciul public, managmentul serviciilor publice locale, manegementul serviciilor sociale, noţiuni generale despre managementul public. Provocare deloc comodă pentru un autor, am căutat să explic o „regulă” simplă din care să se poată genera mai târziu clasificări viabile.

Trecerea de la aleator la risc înseamnă confruntarea cu natura cuantificabilă a acestuia din urmă. A vorbi desre creşterea calităţii unui serviciu despre care nu ştim decât că se poate produce sau nu, este o provocare. „A şti” să atribuim valori de probabilitate unor evenimente are la bază o muncă laborioasă. Dar înainte de orice trebuie să ştim ce înseamnă probabilitate, ce interpretări capătă acest concept în viaţa oamenilor de ştiinţă, în general, şi a managerilor sociali ,în special. Am considerat necesar, prin urmare, să fac o încadrare a serviciilor publice de asistenţă socială în ansamblul serviciilor publice, a managementului proiectului în managmentul serviciilor sociale, în managementul serviiciilor publice şi nu în ultimul rînd, în managementul public. Şi pentru că nu am avut nici o clipă intenţia de a mă păstra în sfera teoreticului pur, am continuat prin a-mi îndrepta atenţia asupra implicaţiilor concrete de a accesa proiecte din cadrul unor programe. Nu am insistat foarte mult pe acest aspect grăbindu-mă să trec spre partea practică a lucrării în cadrul căreia am insistat asupra managementul unui caz de dificultate sporită.