Eutanasia

Introducere

Dintodeauna, viaţa umană a reprezentat o valoare socială incontestabilă, indiferent de etapa de dezvoltare a societăţii sau de situaţia economică şi politică a oricarui stat. Chiar dacă, la prima vedere, s-ar parea că subiectul viaţa si moartea omului reprezintă un subiect destul de vulnerabil din punct de vedere juridic, problema vizînd aprecierea calităţii vieţii umane şi luarea deciziei cu privire la lipsirea de viaţă a omului în anumite circumstanţe specifice rămîne absolut nedeterminată.

Eutanasia, ca fenomen social şi ca concept juridico-penal, generează dezaprobare din partea unora şi acceptare din partea altora. Aceste atitudini contradictorii duc la apariţia conflictelor de idei şi a diferitelor soluţii legislative, datorită imposibilităţii aprecierii unanime a impactului social şi juridic al acesteia.

Problema regimului juridic al eutanasiei este una de durată, care s-a manifestat diferit pe parcursul evoluţiei sale, fiind caracterizată prin necesităţile perioadelor istorice respective şi prin atitudinea luată de un stat sau altul faţă de acest fenomen. Problema morţii sau vieţii persistă chiar de la începutul apariţiei comunităţilor umane, fiind determinate de factori naturali, geografici şi fiziologici.

Eutanasia reprezintă unul dintre contoversatele subiecte ale jurisprudenţei, medicinei şi bioeticii, care ridică variate dispute şi polemici. Cu toate ca este incriminată in majoritatea statelor lumii, tot mai des apare problema necesităţii, perspectivelor şi legalizării unei asemenea procedure intr-un stat sau altul, bazîndu-ne pe legislaţiile statelor unde eutanasia este legală(Olanda,Belgia,etc). Datorita acestor contraverse subiectul eutanasiei ramine valabil si pentru Republica moldova, unde introducerea ei în legislaţia RM necesită o examinare temeinică, completă şi sub diferite aspecte.

Abordind problema definirii eutanasiei in RM,luind in consideratie climatul format in jurul acestei probleme,este foarte greu sa stabilesti anumite principii directoare , atita timp cit acest fenomen este privit fie cu ironie, fie cu neincredere.In ce priveste definirea unui asemenea concept,literatura juridică şi cea medicala din diferite tari incearca sa stabileasaca unele elemente commune eutanasiei,care ar putea s-o caracterizeze si sa evidentieze trasaturile specifice pentru infractiunea de eutanasie.

Sustinem si apreciem constatarea autorului V.A Rabin care mentioneaza ca o definitie unica cu privire la eutanasie lipseste pina in prezent ,deoarece atit autorii autohtoni ,cit si cei straini care au incercat sa o elaboreze ,pun accentual pe aspect diferite,uneori contadictorii, ale fenomenului dat sau preferential pe rezultat(moartea pacientului fie pe actiunile medicului, care duc la acest rezultat sau pe partea psihologica interioara a subiectului actiunii , fie pe aprecierea rezultatului atins sau pe contextual social-legal ;in unele cazuri ,in calitate de definitie este folosita metafora.

Dictionarul explicative al limbii romane da urmatoarea definitie:eutanasia este o metoda de provocare a unei morti nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-I curma o suferinta grea si indelungata.Dictionarul juridic penal defineste eutanasia ca:uciderea savirsita sub impulsul unui sentiment de mila , pentru ai curma chinurile fizice ale unei persoane care sufera de o boala incurabila si a carei moarte este,din aceasta cauza ,inevitabila.Dictionarul de medicina Larousse defineste eutanasia ca activitate care consta in pregatirea unei morti fara suferinte,unui bolnav atins de o boala incurabila , care antreneaza dureri intorelabile.De aici reiese vulnerabilitatea temei ,anume din natura situatiilor la care se refera eutanasia, a persoanelor fara speranta de remediere la faza terminala a maladiei.Preponderent aceasta priveste soarta persoanelor afectate de boli incurabile precum:tumoarea, sindromul Parkinson, sindromul Alzheimer, sindromul Aran Duchenne etc. Dupa cum am mentionat mai sus ,fenomenul eutanasiei a provocat mereu discutii contraversate privind legalizarea sau, dimpotriva, incriminarea definitive a acesteia.Legalizarea eutanasiei ar semnifica recunoasterea trasaturilor altruiste eutanasiei fata de soarta unui moribund fara speranta de remediu si istovit de suferintele fizico- psihice ale bolii sau negarea oricarui aspect social –uman al acesteia egalind o astfel de fapta infractiunii de omucid.

Eutanasia este un process natural care implica o alegere.Chiar daca netratat pacientul ar muri , decizia de a intrerupe tratamentul apartine unui om. Acest tratament nu se opreste de la sine. Daca am putea cunoaste data cind pacientul va muri,problrma ar fi mai putin dificila . Limita intre viata si moarte este neclara;pentru a le delimita , viata si moartea au nevoie de definitii conventionale.Aceste acceptiuni atribuie eutanasiei un caracter general fara conotatii juridico-penale semnificative s se refera la practica eutanasiei in sens preponderant medical si sociologic , dar , totodata, reprezinta o apreciere faptica a termenului de eutanasie, moment care nu trebuie de neglijat in cazul elaborarii unei definitii si pentru stabilirea sensului termenului respectiv.Eutanasia mai semnifica si straduinta medicului , rasarita din compasiune fata de suferinta umana,de a usura muribundului cit mai mult parasirea vietii pamintesti, prin indepartatrea tulburarilor exterioare , prin inlaturarea durerilor cu anestezice, toate de natura sa linisteasca , sa micsoreze sentimental fricii, sa ridice moralul, sa suprime durerile.Astazi, insa, datorita faptului ca traim intr-o lume indepartata de Dumnezeu eutanasia si-a modificat sensul original,prin ea , intelegindu-se metode de provocare ,de catre medic, a unei morti precoce, unui bolnav incurabil pentru a-I curma o suferinta grea si prelungita.Din acest motiv, eutanasia reprezinta o problema grava de o imensa responsabilitate, care se ridica in fata constiintei lumii contemporane pentru ca, de fapt, ea inseamna “o executie”.