Examinarea tehnică a armelor de foc atipice

CAPITOLUL I -SCURT ISTORIC PRIVIND APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA ARMELOR DE FOC ŞI A MUNIŢIEI

Preocupări pentru perfecţionarea armelor au existat din cele mai vechi timpuri. De exemplu, balistele şi catapultele au fost utilizate pentru prima oară la asediul Ierusalimului (587-581 î.Hr.), precum şi la asediul cetăţii feniciene Tyr (574 î.Hr.). Mai târziu, descoperirea pulberii cu fum a reprezentat un moment important în apariţia şi dezvoltarea armelor de foc. Momentul descoperirii pulberii cu fum nu poate fi precis stabilit. Lucrările de specialitate subliniază posibilitatea descoperirii acesteia în mai multe locuri, simultan, datorită faptului că numeroşi alchimişti încercau diverse mixturi şi obţineau - fie prin scânteie, fie prin fricţiune - explozii cu efect mortal. Prima menţiune despre pulberea cu fum apare în scrierile autorului arab Ab Allah, în secolul al XII-lea .

Deşi nu există date certe, unii autori atribuie inventarea pulberii cu fum chinezilor, aceştia utilizând-o atât la focurile de artificii, cât şi la propulsarea rachetelor, aşa-numita „zăpadă chinezească” .

Alţi autori, atribuie „paternitatea” pulberii cu fum fie lui Roger Bacon, fie lui Berthard Schwartz. Filozof şi naturalist englez, călugăr franciscan, Roger Bacon (1212-292) a stabilit - în anul 1242 - o formulă a pulberii cu fum, dar nu şi-a asumat invenţia, existând destule indicii potrivit cărora această pulbere fusese anterior folosită de mauri, stabiliţi pe teritoriul actual al Spaniei.

Primele arme de foc - de tipul flintei, puştii cu cremene şi carabinei - sunt semnalate în jurul anului 1450, având lungimea ţevii de 1 m şi diametrul ţevii de 19 mm .

Armele cu repetiţie şi-au făcut apariţia la sfârşitul secolului al XVI-lea iar armele semiautomate între anii 1881-1883, ca urmare a experimentelor efectuate de americanul Hiram Maxim. Mai târziu, după modelul lui Maxim, experimentele de acest gen au fost făcute şi de către John M. Browning şi Von Mannlicher. Începând cu anul 1900 construcţia armelor semiautomate cunoaşte o dezvoltare fără precedent. Astfel, italianul Cei Rigotti proiectează prima armă semiautomată, iar germanul Mauser şi englezul Thomas C. Jousan inventează puşca „cu autoîncărcare” . În aceiaşi perioadă, respectiv în anul 1911, în Suedia a fost confecţionată o armă semiautomată care, datorită performanţelor sale, a fost preluată de Departamentul de Artilerie Grea a SUA.

Începând din anul 1916, în Rusia a început fabricarea armelor semiautomate, perfecţionate continuu, culminând cu arma semiautomată „Tokarev” (1938). După anul 1941 producţia armelor semiautomate s-a dezvoltate şi perfecţionat, majoritatea modelelor pornind de la cele experimentale şi proiectate de Mauser.

În privinţa pistoalelor şi revolverelor prima atestare a acestora apare în SUA - în anul 1818 -, când a fost proiectat şi fabricat revolverul „Collier”. Ulterior, acest gen de armă de foc a fost perfecţionat continuu, culminând cu revolverul „Colt” - în 1835 -, după numele inventatorului său.

Aproximativ în aceeaşi perioadă de timp , în Europa, englezul Robert Adams a creat un revolver care, prin performanţele sale, a constituit un rival serios al revolverului „Colt” pe piaţa britanică.