Executarea Actelor de Drept Administrativ

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ACTELE ADMINISTRATIVE

1. SCURT ISTORIC

Terminologia utilizată are semnificaţia sa în orice demers cognitiv, ştiinţific, demersul teoretic de fundamentare a semnificaţiei unui termen ţine, înainte de toate, de ramura “ştiinţei specializate” si nu de semantică, ca ştiinţă generală a semnificaţiei cuvintelor.

De-a lungul deceniilor, în literatura juridică, s-au utilizat mai multe expresii pentru a evoca actele juridice ale organelor administraţiei publice .

Literatura din perioada interbelică, de pildă, face o distincţie, mai ăntâi, ăîntre actele puterii executive în raport cu Parlamentul şi actele făcute de puterea executivă, în raporturile cu cetăţenii sau care au intervenit intre diversele servicii publice ale statului.

Apoi actele puterii executive erau divizate in două categorii: actele de autoritate si actele de gestiune. Actele de autoritate erau înţelese ca fiind manifestări de voinţă făcute de un organ administrativ competent, prin care se crea o situaţie juridică generală sau individuală, guvernată de norme de drept public, iar prin actul de gestiune se înţelegea manifestarea de voinţă făcută de un organ competent ce “tinde să creeze unui organism administrativ o situaţie juridică cu caracter patrimonial, reglementată de dreptul privat”, normele de drept public fiind explicate prin ideea <de dominaţie şi comandament>. Interesant este faptul că în sfera actelor puterii executive nu apare termenul de contract, deşi actul administrativ de gestiune se aprecia că are, în realitate, caracter de act civil.

Noţiunea de “act administrativ” era folosită într-un sens pur formal, spre a evoca actele juridice ale autoritaţilor administrative, nu şi regimul juridic de putere.

Teza actelor administrative de autoritate şi, respectiv, de gestiune, era larg răspândită în literatura juridică europeană a perioadei interbelice. Aceasta teorie a fost formulată chiar în primele cursuri de drept administrativ ce au la bază criterii ştiinţifice, îndeosebi în lucrările lui H. Berthelemy, de la sfarsitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Este adevarat că atunci se făcea referire doar la actele de putere publică şi, respectiv, de gestiune ale administraţiei. “Un oraş, un spital, un birou de binefacere sunt persoane juridice, au un patrimoniu şi pot avea ocazia de a vinde, de a cumpăra, de a contracta. Aceste contracte făcute de administraţie sunt asemănătoare celor făcute de oricine în gestiunea bunurilor pupililor lor, ele nu implică nici o regulă de putere publică”

Întreaga literatură a vremii avea în vedere actele făcute de autoritaţile administrative ca persoane juridice de drept civil, literatura interbelică de la noi, de regulă, a respins ideea contractelor administrative. Este discutabilă soluţia la care s-a oprit un autor, care invoca doctrina interbelică pentru a justifica actualitatea categoriei actelor administrative de gestiune, prin care, însă, evoca deopotriva contractele civile şi contractele administrative. În opinia noastră, actul administrativ de gestiune este actul juridic încheiat, pe de o parte, de un serviciu public, iar pe de alta parte, de un particular (persoană fizică sau persoană juridică română ori străină) ce are ca obiect achiziţionarea de produse, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, precum şi concesionarea şi închirierea unor bunuri mobile si immobile, aparţinând proprietaţii publice a statului, judeţului sau comunei”1.

Expresia de act administrativ de gestiune a fost preluată şi de alţi autori: A. Trăilescu, Competenţa instanţelor judecatoreşti în exercitarea controlului de legalitate al actelor de gestiune ale administraţiei publice locale şi pentru soluţionarea litigiilor născute în încheierea şi executarea acestora2.

Literatura juridică de după razboi, obiectiv, n-a putut evita aceste controverse terminologice, cu toate că, pe fond, datele problemei devenisera altele. Dintre terminologiile propuse, două formulări se detaşeaza sub aspectul rezonanţei în legislaţie, în practica judiciara şi în alte ramuri ale ştiinţei dreptului, anume: act administrativ şi, respectiv, act de drept administrativ.