Exercitarea drepturilor și îndatoririle părintești

INTRODUCERE

Ocrotirea persoanei fizice se realizează în general prin recunoaşterea şi apărarea corespunzătoare a drepturilor subiective, o atare poziţie vizând participarea acestora la raporturi juridice. La această ocrotire participă în mod exclusiv, normele juridice ale dreptului civil, alături de normele si mijloacele de apărare proprii altor ramuri de drept (drept constituţional, drept civil, dreptul muncii şi securităţii sociale etc.)

Pe lângă aceste mijloace juridice de ocrotire a persoanelor fizice în general, legea reglementează unele mijloace de drept speciale, destinate ocrotirii suplimentare a unor categorii de subiecte de drept civil, care aflate în situaţii deosebite au nevoie de o protecţie juridică specială, în asemenea situaţii găsindu-se copiii datorită vârtstei fragede şi a lipsei discernământului.

Reglementările juridice au ţinut întotdeauna seama de situaţia specială a copilului, determinate de vulnerabilitatea copilui şi nevoia sa de ocrotire. Copilul este titular al drepturilor fundamentale ale omului în aceaşi măsură ca şi adultul. Bineinţeles că acesta nu are încă gradul de maturitate necesar pentru a participa la viaţa juridică pe poziţie de egalitate cu majorii. Dar aceasta nu înseamnă excluderea lui, ci sprijinirea şi asistarea lui pentru exercitarea drepturilor fundamentale care îi aparţin.

Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului reprezintă un adevărat “Cod al protecţiei copilului” care garantează drepturile acestuia nu numai în cadrul familiei, ci şi în ceea ce priveşte alte drepturi şi libertăţi civile, sănătatea şi bunăstarea copilului, educaţia, activităţi recreative şi culturale, protecţia specială a copilului lipsit temporar de ocrotirea părinţilor săi, protecţia copiilor refugiaţi şi protecţia copiilor în caz de conflict armat, protecţia copilului exploatat.

În cele ce urmează am prezentat în lucrarea de licenţă “Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești” atât o serie de drepturi şi îndatoriri privind persoana şi bunurile copilului minor cât şi răspunderea părinţilor pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a drepturilor şi îndatoririlor privind minorul, dar şi situaţia minorului în cazul desfacerii căsătoriei.

Capitolul I. ASPECTE GENERALE PRIVIND OCROTIREA PĂRINTEASCĂ A MINORULUI

1.1. Noţiuni generale despre ocrotirea părintească

Ocrotire părintească desemnează totalitatea drepturilor şi obligaţiilor acordate, respectiv impuse de lege părinţilor, în scopul asigurării creşterii, educării şi formării copiilor pentru viaţă, în acord cu interesele generale ale societăţii . Îndatoririle părinţilor sunt prevăzute în mod expres în art. 488 din Codul civil iar creşterea şi educarea copiilor constituie o problemă de stat. Dispoziţiile legale cu ajutorul cărora se realizează ocrotirea minorului, referitor la ocrotirea părintească, fără a se deosebi după cum sunt din căsătorie, din afara căsătoriei ori au fost înfiaţi, drepturile părinteşti urmând a se exercita numai în interesul lor . Aceste sarcini de răspundere care revin părinţilor faţă de copiii minori, cuprinse în Codul cilil prezintă o importanţă deosebită deoarece copiii au nevoie în permanenţă de afecţiunea, îngrijirea, sprijinul şi îndrumarea ambilor părinţi, familia având un rol educativ nu numai faţă de membri acesteia indiferent dacă sunt minori sau majori, ci şi faţă de societate.

Prin protecţia juridică a persoanei fizice se înţelege ansamblul mijloacelor de drept prin care se urmăreşte protecţia omului. Aceste mijloace sunt asigurate de fiecare ramură de drept a sistemului nostru juridic: dreptul constituţional, dreptul civil, dreptul muncii şi securităţii sociale, dreptul internaţional public şi cel privat, dreptul penal şi cel procesual penal, etc. Totalitatea acestora formează sistemul mijloacelor juridice de ocrotire a omului . Pe lângă aceste mijloace juridice de ocrotire a persoanei fizice în general, legea reglementează unele mijloace de drept speciale destinate ocrotirii suplimentare a unor categorii de subiecte de drept civil, care, aflate în situaţii deosebite, au nevoie de o protecţie juridică aparte, specială.