Extrădarea Modalitate de Asistență Juridică Internațională în Materie Penală

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate.

Ţinând cont de noile realităţi ale vieţii universale, noutăţile politice, sociale şi internaţionale petrecute după anul 1989, integrarea României în concernul european de valori şi creşterea fenomenului infracţional au impus ca şi ţara noastră să devină parte la convenţiile multilaterale din domeniul penal, instanţe juridice internaţionale moderne şi flexibile, care alături de înţelegerile bilaterale încheiate cu peste 40 de state, răspund, în mare parte, cerinţelor cooperării internaţionale adecvate în lupta împotriva fenomenului criminal.

Comunitatea mondială a ajuns într-un stadiu al evoluţiei, în care dezvoltarea şi siguranţa existenţei umane nu mai pot fi tratate unilateral. Transformările revoluţionare care au avut loc în lume în ultimul secol au condus la crearea unei noi ordini de drept şi le aparţin unor noi forme de cooperare, pe fondul intensificării dialogului politic pentru menţinerea păcii, promovarea drepturilor omului, democraţiei şi statului de drept. Tema rămâne actuală şi din motivul că un şir de probleme ce ţin de ea nu şi-au găsit o tratare clară şi detaliată nici în teorie, nici în practică, deoarece criminalitatea internaţională depăşeşte capacitatea de reacţie a statelor luate izolat şi nu poate fi combătută în mod eficient decât prin unirea eforturilor tuturor ţărilor, datorită diversificării şi amplorii sale, ariei de răspândire şi caracterului organizat.

Actualitatea acestei investigaţii mai rezidă şi din obiectivul cercetării, constituit din elucidarea corelaţiei dintre dreptul internaţional penal şi dreptul penal naţional privitor la normele juridice ce reglementează instituţia extrădării, cooperarea statelor, combaterea criminalităţii internaţionale, ca urmare a creşterii fără precedent a acestui fenomen şi a ameninţării reprezentate de crima organizată, ca norme juridice stabilite de dreptul internaţional penal şi acceptate. Prezenta lucrare, încearcă să răspundă unor cerinţe de ordin tactic şi practic cu referinţe bibliografice vaste, necesare perfecţionării cunoştinţelor în domeniu, atât de către instituţiile abilitate să lupte împotriva criminalităţii organizate prin mijloace specifice interne şi internaţionale cât şi de către societatea civilă. Decizia - cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13.06.2002, privind mandatul de arestare european şi procedurile de predare între statele membre reprezintă o decizie juridică executorie în Uniunea Europeană, emisă de un stat membru şi executată în alt stat membru, pe baza principiului, recunoaşterii reciproce, în lupta combaterii crimei organizate, constituind un prim salt calitativ în procesul de aderare în Spaţiul Schengen, în concordanţă cu natura relaţiilor stabilite de entităţile statale din acest spaţiu.

Scopul şi obiectivele tezei.

Cercetarea conceptului de extrădare a fost determinată de faptul că extrădarea este considerată ca fiind expresia cea mai veche şi totodată cea mai vie a asistenţei juridice internaţionale în materie penală şi un instrument eficient de aplicarea legii penale a fiecărui stat în vederea administrării în cele mai bune condiţii a justiţiei proprii. Funcţionând direct în interesul statului care o solicită, extrădarea este o instituţie de drept penal care indirect răspunde şi intereselor comune ale tuturor statelor, de asigurare a ordinii de drept pe plan internaţional.

Cele patru principii care guvernează aplicarea legii penale în spaţiu, principiul teritorialităţii, personalităţii, realităţii şi universalităţii, rezolvă în general problemele care apar la impactul dintre legea penală şi teritoriul pe care se exercită puterea lor de incidenţă. Aria tot mai largă, complexitatea şi continua diversificare a formelor de manifestare a crimei organizate, a traficului ilicit de narcotice şi substanţe psihotrope, de persoane, în special de femei şi copii, traficul internaţional de arme, materiale nucleare şi componente explozive, a pirateriei informatice, bruiajul cibernetic etc., a determinat intensificarea acţiunilor de cooperare internaţională între state, în privinţa identificării autorilor în vederea extrădării şi antrenarea răspunderii penale a acestora.

În această privinţă, nu este însă o rezolvare completă, întrucât chiar şi atunci când normele dreptului penal şi principiile legii penale permit urmărirea infracţiunilor comise în ţară sau în străinătate, în lipsa făptuitorului, ori a identificării, prinderii şi predării lui, urmărirea penală sau procesul penal vor produce doar consecinţe teoretice în situaţia juridică acestuia, nerealizându-se scopul procesului penal, respectiv tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate, situaţie care în concret ar echivala cu impunitatea. Această cerinţă se realizează de câte ori infractorul este judecat şi pedepsit de statul a cărui lege cere, extrădarea este instituţia de drept care oferă statelor posibilitatea de a realiza această cerinţă, constituind o dovadă de solidaritate internaţională, solidaritate concretizată în acceptarea de către fiecare stat a obligaţiei de a preda pe infractori justiţiei statului a cărei ordine publică a fost tulburată

Metodologia cercetării.

La elaborarea lucrării de faţă s-a pornit de la premisa că procesul de democratizare şi procesul tehnico - ştiinţific au avut consecinţe benefice, facilitând mişcarea persoanelor şi a mărfurilor dar şi un impact negativ, deschizând noi posibilităţi pentru infractori. Aceştia profitând de situaţia economică tot mai deficitară, în care inflaţia a înregistrat salturi extraordinare, iar piaţa neagră şi-a întins tentaculele asupra întregii vieţi economico-sociale, s-au organizat în grupări mai bine dotate decât instituţiile de ordine publică.