Filiația Fată de Tată din Afara Căsătoriei

Capitolul I

Filiaţia

Secţiunea I

Noţiuni introductive

În sens larg, filiaţia desemnează un şir neîntrerupt de naşteri care leagă o persoană de un strămoş al ei, un şir neîntrerupt de persoane între care faptul naşterii a stabilit legatura de la părinte la copil. În înţeles restrâns, filiaţia este raportul de descendenţă dintre un copil şi fiecare dintre părinţii lui. Filiaţia se întemeiaza pe legatura de sânge dintre copil si părinţi, care rezultă din faptul naşterii şi cel al concepţiei(zămislirii).

Filiaţia poate fi de doua feluri şi anume, filiaţia faţa de mamă, numită maternitate, şi filiaţia faţa de tată, numită paternitate. Fiecare dintre acestea poate fi din căsătorie şi din afara căsătoriei.

După cum am precizat în anlineatul anterior filiaţia faţă de tată sau paternitatea este legatura juridică dintre un copil si tatăl său. Deosebim paternitatea din căsătorie şi aceea din afara căsătoriei. În mod corespunzător există copilul din căsătorie şi cel din afara căsătoriei.

Deşi sub aspectul statutului juridic, copilul şi afara căsătoriei are acelaşi statut cu cel din căsătorie, Codul familiei reglementează distinct paternitatea copilului din căsătorie (art.53-55 C. fam.) de aceea copilului din afara căsătoriei (art.56-60 C. fam.), întrucât, aşa cum vom mai arăta, paternitatea se stabileşte deosebit în cele două situaţii.

În timp ce filiaţia faţă de mamă, având la bază faptul material si neîndoielnic al naşterii, se poate dovedi mult mai uşor, filiaţia faţă de tată, rezultând din faptul concepţiei, se stabileşte mai anevoios.

Această dificultate decurge din aceea că, faptul concepţiei nu poate fi dovedit direct, ci trebuie probate împrejurări conexe, certe, din care să se poată deduce procreaţia. Astfel, în ce priveşte copilul din căsătorie, faptul conex, cert, este căsătoria, iar in privinţa copilului din afara căsătoriei, faptul conex constă în relaţile sexuale întreţinute de mamă cu pretinsul tată în perioada timpului legal al concepţiei.

Când vorbim despre copilul din căsătorie ne referim la copilul născut sub durata căsătoriei, chiar dacă a fost conceput înainte de închieierea căsătoriei şi indiferent dacă soţul mamei a cunoscut sau nu starea de gravitate a viitoarei soţii la data închieierii căsătoriei.

De asemenea este considerat ca născut din căsătorie, copilul născut în timpul căsătoriei lovite de nulitate, fie absolută, fie relativă, aşa cum prevede art.23 alin.(2) C. fam., şi copilul conceput în timpul căsătoriei, dar născut după desfacerea, încetarea sau anularea acesteia, dacă naşterea a avut loc înainte de recăsătorirea mamei. Dacă însă copilul este conceput după desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei, el nu mai este considerat din căsătorie.

Copilul din afara căsătoriei. Potrivit art. 57 si 59 C.fam., copilul conceput si născut în afara căsătoriei este din afara acesteia. Copilul care nu este din căsătorie este din afara căsătoriei. În această situaţie se găseşte copilul conceput fie înainte de încheierea căsătoriei, fie după desfacerea, încetarea sau declararea nulităţii căsătoriei, chiar dacă părinţii lui sunt căsătoriţi, precum şi cel conceput şi născut de părinţi care nu sunt căsătoriţi între ei.

Stabilirea paternităţii din căsătorie are loc prin prezumţiile legale de paternitate, astfel cum sunt consacrate prin art. 53 C. fam., iar copilul din afara căsătoriei, prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, potrivit art. 56 C. fam.