Funcția și funcționarul public din perspectiva europeană

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FUNCŢIA PUBLICĂ EUROPEANĂ ŞI FUNCŢIONARUL PUBLIC EUROPEAN

1.1 Fundamentarea noţiunilor

În cadrul organismelor Comunităţii Europene, îşi desfăşoară activitatea agenţi supuşi unor norme speciale, care reprezintă dreptul funcţiei publice europene.

Reglementările statutare privind funcţionarii publici europeni au suferit o evoluţie în timp.

Într-o primă etapă a reglementării, regăsim statutul funcţionarilor şi regimul aplicabil altor agenţi ai Comunităţii Economice Europene şi ai Comunităţii Economice a Energiei Atomice, edictat de Consiliu în baza art. 212 C.E.E. şi 186 C.E.E.A. (J.O.C.E. din 14.06.1962), care conţinea prevederi derogatorii faţă de Statutul personalului C.E.C.A- din 28.01.1956.

Diferenţa de regim dintre funcţionarii celor trei Comunităţi viza în esenţă următoarele aspecte :

- ierarhia diferită a gradelor;

- nivelul de ansamblul al remuneraţiilor, care era mai mic cu 3%;

- regimul pensiilor care era mai puţin liberal;

Înaintea Tratatului de fuziune, personalul instituţiilor comunitare a fost supus, pe de o parte, unor protocoale cu privire la privilegiile şi imunităţile care li se aplicau, pe de altă parte, unui regim mai întâi convenţional, apoi statutar, propriu fiecărei Comunităţi. Instituţiile care formează Uniunea Europeană nu au fost create în acelaşi timp.

Datorită acestui fapt, s-a ajuns într-o primă fază , la o juxtapunere a trei corpuri de agenţi supuşi unor regimuri diferite.

Astfel, C.E.C.A. a cunoscut, până la data de 01.07.1956 când a fost adoptat un statut al funcţionarilor publici din cadrul acestui organism, o perioadă în care funcţionarii erau recrutaţi pe bază de contract de drept public. Acelaşi sistem a fost folosit şi de C.E.E. şi EURATOM în perioada prestatutară (1958-1962).

Fuzionarea Comunităţilor avea să antreneze unificarea, în egală măsură, a statutului ca şi regim de privilegii şi imunităţi.

În 08.04.1965, prin art.24 din Tratatul de fuziune a fost impusă stabilirea unui regulament al personalului unic şi comun tuturor instituţiilor comunitare.

O a doua etapă s-a concretizat prin unificarea normelor statutare existente, realizată prin Regulamentul C.E.E., C.E.C.A., C.E.E.A., nr.259/68/29.02.1968, publicat în J.O.C.E. nr. L 56/04.03.1968 modificat de mai multe ori între anii 1969 şi 1996.

Acest regulament supus mai multor modificări, împreună cu alte texte, este reunit într-un document intern al Comunităţilor intitulat „STATUT”, care are ca subtitlu „Regulamente şi reglementări aplicabile funcţionarilor şi altor agenţi ai Comunităţilor Europene”.

O a treia etapă este reprezentată de actuala reglementare, Statutul Funcţionarilor Comunităţilor Europene, adoptat prin Regulamentul (CE, EURATOM) nr.723/2004 al Consiliului din 22.03.2004 de modificare a Statutului Funcţionarilor Comunităţilor Europene ca şi regimul aplicabil altor categorii de agenţi ai Comunităţii.

În preambulul acestui document sunt prezentate motivele de fapt şi de drept care au determinat necesitatea adoptării unei noi reglementări statutare la nivel comunitar.