Garantarea Creditului Bancar

CAPITOL I

INSTITUTIILE DE CREDIT

1.BANCILE

I.1.A.Caracterizare generală

Integrarea în Sistemul Bancar European şi operarea pe Piaţa Bancară Unică Europeană1 presupun un sistem bancar românesc restucturat, apt pentru toată gama de operaţiuni bancare, în condiţii de siguranţă şi protecţie a consumatorilor.Conform OUG. nr 99/2006, activitatea bancară în România se desfăşoară prin instituţii de credit autorizate, în condiţiile legii. Noţiunea de instituţie de credit îşi are originea în dreptul Uniunii Europene, pe care o defineşte ca „o întreprindere a cărei activitate constă în primirea de la public de depozite şi alte fonduri rambursabile şi în acordarea de credite în cont propriu”, preluată şi în reglementarea română.

Potrivit OUG. nr. 99/2006, instituţia de credit reprezintă:

a) entitatea care desfăşoară cu titlu profesional activitate de atragere de

depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi de acordare de credite în contpropriu;

b) entitatea emitentă de monedă electronică, alta decât cea sus menţionată. În România, instituţiile de credit se pot constitui şi pot funcţiona ca:

• bănci;

• organizaţii cooperatiste de credit;

• instituţii emitente de monedă electronică;

• bănci de credit ipotecar;

• case de economii pentru domeniul locativ.

Potrivit OUG. nr. 99/2006, „instituţiile de credit care funcţionează în

România în condiţiile acestei reglementări se evidenţiază de către Banca Naţională a

României în registrul instituţiilor de credit, accesibil persoanelor interesate”,

reglementat prin Norma Băncii Naţionale a României nr. 18/2002 privind registrul

bancar şi registrul organizaţiilor cooperatiste de credit3, de inspiraţie bancară

europeană. Prin Legea nr. 26/2000 privind registrul comerţului, ca atare, pe lângă

înregistrarea în evidenţa generală a comercianţilor (registrul comercianţilor persoane

juridice), instituţiile de credit sunt supuse şi înregistrării la registrul bancar , ţinut de Banca Naţională a României ca autoritate de autorizare şi supraveghere. Necesitatea sistemului special de evidenţă şi publicitate a instituţiilor de

credit, a dublei lor evidenţieri, îşi are temeiul în activitatea de interes public pe care o

realizează instituţiile de credit – comerţul cu monedă, ca atare, se impune o evidenţă a

comercianţilor – instituţii de credit, care să fie publică, specială şi organizată distinct

faţă de sistemul general de evidenţă a comercianţilor.

„Evidenţa specială în discuţie este esenţialmente legată de existenţa posibilităţii de exercitare în mod actual şi efectiv de către instituţia de credit a capacităţii sale speciale de folosinţă.”

Banca Naţionale a României are obligatia de a notifica Comisia Europena asupra următoarelor elemente:

• orice autorizaţie acordată unei bănci sau altei instituţii de credit, persoană juridică română;

• orice autorizaţie acordată unei instituţii de credit, persoană juridică română, care s-a constituit ca filială deţinută direct sau indirect de una sau de mai multe societăţi-mame care nu sunt guvernate de legislaţia română sau a altui stat membru şi orice achiziţionare de către o asemenea societate-mamă a unei participaţii semnificative într-o instituţie de credit, persoană juridică română, dacă, urmare acestei achiziţionări, instituţia de credit, persoană juridică română, devine o filială a societăţii-meme respective, în acest caz notificarea cuprinzând şi structura grupului din care aceasta face parte. (art. 170 alin. 1 lit. a şi d);

• lista holdingurilor financiare care sunt societăţi-mamă ale băncilor persoane juridice române supravegheate pe bază consolidată de către Banca Naţională a

României potrivit OUG. nr. 99/2006; în cazul acestora, lista se va transmite şi autorităţilor competente din statele membre ;

• orice autorizaţie acordată sucursalelor instituţiilor de credit străine cu sediul în afara spaţiului comunitar; în cazul acestora, informaţiile se vor transmite şi Comitetului Bancar Consultativ .