Guvernul României

REZUMAT

Cuvinte cheie: Guvern, Hotărâre de Guvern, Ordonanţă de Guvern, ministru, ministere, vot de încredere, aparatul de lucru al Guvernului.

Guvernul este autoritatea publică a puterii executive ,care funcţionează în baza votului de încredere acordat de Parlament, şi care potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social,precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale.

Lucrarea ,, Guvernul României,, este structurată pe 5 capitole în care se vorbeşte despre rolul , structura, învestitura, organizarea, actele şi răspunderea Guvernului.

În primul capitol sunt consideraţii generale despre Guvernul României dar şi un scurt istoric al Constituţiilor României. Apoi al doilea capitol conţine rolul, structura şi învestitura Guvernului în care sunt dezvoltate funcţiile Guvernului, condiţiile necesare pentru a fii membru al Guvernului, durata mandatului, incompatibilităţile funcţiei de membru al Guvernului. Capitolul trei vorbeşte despre organizarea ,funcţionarea şi atribuţiile Guvernului unde găsim statutul Primului-ministru, aparatul de lucru al Guvernului, atribuţiile miniştrilor. Capitolul patru despre actele Guvernului prezintă regimul constituţional al hotărârilor şi ordonanţelor de Guvern. Ultimul capitol, numărul cinci cuprinde controlul parlamentar şi răspunderea Guvernului.

Guvernul României se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile constituţionale având la bază programul de guvernare acceptat de Parlament.

Capitolul 1 : Consideraţii generale privind Guvernul României

Acţiunea administrativă presupune o împărţire a teritoriului care să permită asigurarea satisfacerii nevoilor de interes general.

Administraţia de stat se constituie din toate autorităţile administrative care ţin de puterea executivă şi serviciile de care ele dispun.

Administraţia de stat se caracterizează prin următoarele:

-distincţia dintre organele care-şi asumă în diverse domenii direcţia supremă şi organele de pregătire şi execuţie;prima este încredinţată miniştrilor reprezentanţi ai puterii executive, care cumulează funcţii administrative cu alte atribuţii de ordin public ca şi membri ai Guvernului;pregătire şi executarea deciziilor lor sunt asigurate de un personal exclusiv administrativ care constituie ,,administraţia,, în sensul curent al termenului.

-principiul organizării ministeriale: toate serviciile care satisfac nevoi similare ori conexe sunt reunite în cadrul aceluiaşi departament ministerial, sub autoritatea unui şef ierarhic unic-ministerul.;fac excepţie un anumit număr de servicii subordonate direct primului-ministru;fiecare minister cuprinde pe de o parte organe plasate pe lângă ministru pentru pregătirea deciziilor sale(administraţia centrală) , iar pe de altă parte şi serviciile repartizate pe întreg teritoriul(servicii deconcentrate).

-din punct de vedere juridic, administraţia de stat este una şi se exercită în numele şi în contul unei singure persoane juridice - statul.

Persoana publică generală prin excelenţă, care poate dispune de toate competenţele administrative imaginabile, statul , cuprinde servicii centrale şi servicii locale desconcentrate.

Organele centrale ale administraţiei de stat sunt de două feluri:pe de-o parte organe cu competenţă generală - Preşedintele României şi Guvernul care sunt plasaţi în vârful sistemului administrativ şi pe de altă parte organe specializate pe un anumit tip de servicii.

Autorităţile administraţiei centrale au competenţă pe întreg teritoriul ţării şi au pe de o parte o funcţie politică şi pe de altă parte o funcţie administrativă.

Cea de-a doua funcţie este de a administra direct, prin decizii aplicabile pe întreg teritoriul, de a dirija acţiunea autorităţilor plasate în funcţia serviciilor descentralizate ale statului şi de a controla autorităţile locale.

Izvoarele istorice ale ,,Guvernului,, , ca autoritate publică, de putere a statului, se regăsesc în periada absolutismului, în aşa-numitele ,, curia regis,, , întâlnite în multe din ţările europene, iar în Ţările Române în ,,Sfatul Domnesc,,

Aceste instituţii au căpătat însă rolul şi semnificaţii mai apropiate de ceea ce însemnă Guvernul din epoca modernă, pe măsură ce , la nivelul administraţiei centrale,au început să se contureze departamentele, ca forme organizatorice ale statului, responsabile pentru ,,administrarea,, unor domenii de activitate pe întreg teritoriu al ţării.

Am putea spune chiar că mai întâi au fost create ministere, conduse de miniştri care, o bună perioadă de timp, au funcţionat ca atare, fără ca ei să alcătuiască Guvernul, ca autoritate publică a statului, cu rolul şi semnificaţia de astăzi.

Dacă ne referim la Ţările Române, ministerele au fost create prin Regulamente Organice(1831 în Muntenia şi 1832 în Moldova) dar Guvernul apare abia după Unirea Principatelor.

În Constituţia din anul 1866 era consacrat un capitol special despre ,,Domn şi miniştri,,(cap.2) în care se prevedea că ,, miniştrii sunt numiţi şi revocaţi de Domn,,, miniştrii contrasemnau actele Domnului, devenind răspunzători de aceste acte;miniştrii puteau fi trimişi în judecată la Curtea de Casaţie şi Justiţie de către Domn.