Hotărârea judecătorească - Noțiune și clasificare, conținutul hotărârii judecătorești

INTRODUCERE

Hotărârea judecătorească, fiind expresie a puterii judecătorului de a tranşa litigiile, are forţa, recunoscută de lege, de a se opune redeschiderii ulterioare a aceleiaşi judecăţi, asigurând astfel stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice. Ceea ce s-a tranşat jurisdicţional se opune între părţi cu valoare absolută, iar faţă de terţi cu valoarea unei prezumţii relative împotriva căreia se poate face dovada contrară.

Am ales lucrarea cu titlul „Hotărârea judecătorească. Noţiune şi clasificare.Conţinutul hotărârii judecatoreşti”, din dorinţa de a stabili încă odată importanţa şi rolul unei hotărâri judecătoreşti în activitatea judiciară. În limbaj comun, prin hotărâre judecătorească se înţelege actul final al judecăţii şi reprezintă actul de dispoziţie al instanţei de judecată cu privire la pretenţiile deduse judecăţii. Măsurile dispuse de către instanţa de judecată în cursul judecăţii se dispun tot prin hotărâri. În primul capitol al lucrării am prezentat definiţiile cel mai des folosite pentru hotărârile judecătoreşti, am realizat o clasificare a acestora, şi pentru a localiza această decizie în cadrul activităţii judiciare am prezentat şi părţile unui proces civil în urma cărora se deliberează hotărârea judecătorească. Prin intermediul hotărârilor judecătoreşti se realizează dubla sarcină a instanţelor de judecată: accea de a rezolva pricinile concrete supuse judecăţii lor şi aceea de a educa pe cetăţeni în spiritul respectării legilor şi regulilor de convieţuire socială. În continuare am prezentat modul de executare a hotărârilor judecătoreşti, care sunt puse în executare, în principiu, numai după ce sunt definitive şi investite cu formulă executorie. Hotărârea judecătorească, act de dispoziţie prin care instanţa se dezinvesteşte, vine să dea răspuns problemei încălcării legii, existenţei sau nu a vreunei neconcordanţe între situaţia de fapt şi cea de drept, asigurând, dată fiind natura actului, ce emană în exercitarea unei funcţii publice a statului, posibilitatea valorificării silite a acestuia.

În capitolul trei am aprofundat termenii juridici privind conţinutul hotărârilor judecătoreşti. Opera de judecată presupune, nu doar aplicarea legii, ci şi stabilirea faptelor petrecute în viaţa cotidiană. Soluţia finală a judecătorului nu poate face abstracţie de procesul mental de elaborare a acesteia, în acest proces, silogismul judiciar joacă un rol important. În studiul de caz am făcut o particularizare printr-o speţă pentru a vedea practic cum trebuie realizată o hotărâre judecătorească în formă finală.

Concluziile ce se desprind din această lucrare sunt că importanţa hotărârii judecătoreşti se relevă pregnant atât din punct de vedere al părţilor, cât şi al societăţii în general. Pentru părţi, hotărârea este destinată să pună capăt litigiului dintre ele şi să protegiuiască drepturile civile concrete, pentru societate, hotărârea judecătorească, în general, reprezintă un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice şi de eficientizare a normelor de drept substanţial.

CAPITOLUL 1.NOŢIUNI GENERALE PRIVIND HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ

1.1. Noţiuni introductive

Notiunea de hotărâre judecătorească desemneză actul final şi de dispoziţie al instanţei de judecată prin care se soluţionează conflictul dintre părţile litigiante. Prin hotărârea judecătorească instanţa de judecată dispune asupra cauzei sau, mai bine spus, îşi exercită puterea sa de jurisdicţie cu privire la raporturile juridice civile supuse judecăţii sale.

Într-unul dintre sensurile comune, termenul „hotărâre" semnifică dispoziţia unei autorităţi. Acest sens poate fi apropiat şi în limbajul juridic,hotărârea fiind actul de dispoziţie al instanţei instanţei într-un sens foarte larg hotărârea desemnează toate actele instanţei adoptate în raporturile ei cu justiţiabilii indiferent dacă prin ele se tranşează sau nu un diferend juridic,un litigiu. Într-un asemenea sens, hotărârea cuprinde atât actele de dispoziţie în materie contencioasă,cât şi actele de dispoziţie în materie necontencioasă, actele adoptate la sfârşitul judecăţii sau în cursul acesteia, actele prin care se tranşează o chestiune litigioasă sau se iau măsuri de administraţie judiciară. Într-un asemenea sens, „hotărârea" are o semnificaţie mai largă decât cea a „actului jurisdicţional", care implică două componente constănd în: rostirea dreptului, tranşarea litigiului prin aplicarea regulii de drept şi exercitarea unei fracţiuni din puterea publică, puterea de a dispune de forţa publică.

Într-un sens mai restrâns, hotărârea desemnează numai actul de dispoziţie adoptat de instanţă în materie contencioasă, indiferent dacă prin el instanţa rezolvă chiar fondul litigiului sau numai un incident ivit în cursul judecăţii, un „litigiu accesoriu" şi premergător faţă de cel principal. Distingem între două categorii de„hotărâri": hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanţă (sentinţe) sau prin care se soluţionează apelul, recursul, precum şi recursul în interesul legii (decizii) şi toate celelalte hotărâri date de instanţă în cursul judecăţii (încheierile).