Încheierea căsătoriei în legislația română

Licență
9/10 (2 voturi)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 51 în total
Cuvinte : 29431
Mărime: 113.66KB (arhivat)
Cost: 6 puncte

Cuprins

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII PRIVIND CĂSĂTORIA 4

1.1.Noţiunea şi caracterele ale logodnei și căsătoriei 4

1.2. Caracteristicile căsătoriei 7

1.3. Logodna. Noutatea reglementării. Natură juridică 8

1.3.1. Încheierea logodnei. Ruperea logodnei 9

1.3.2. Efectele logodnei 10

CAPITOLUL II. ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI 12

2.1.Condiţiile de fond ale căsătoriei 12

2.2.Impedimente la căsătorie 18

2.3.Formalităţi pentru încheierea căsătoriei. 21

2.4. Opoziţia la căsătorie. 23

2.5. Încheierea căsătoriei. 24

2.6. Dovada căsătoriei. 26

CAPITOLUL III. EFECTELE CĂSĂTORIEI. 27

3.1. Drepturile şi îndatoririle personale ale soţilor 27

3.2. Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor. 31

3.2.1. Regimul matrimonial în general 32

3.2.2. Cheltuielile căsătoriei 35

3.2.3.Regimul comunităţii legale 36

3.2.4 Alegerea regimului matrimonial 40

3.2.5. Regimul separaţiei de bunuri 42

3.2.6. Regimul comunităţii convenţionale 43

3.2.7. Modificarea regimului matrimonial 43

Concluzii 45

BIBLIOGRAFIE 52

Extras din document

INTRODUCERE

Căsătoria este în fapt rezultatul unei lungi evoluţii, prin care uniunea sexuală a bărbatului cu femeia a fost reglementată din punct de vedere al convieţuirii şi al efectelor în ce priveşte copiii şi transformată într-o instituţie respectată şi stabilă.

Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată potrivit dispoziţiilor legale, cu scopul de a întemeia o familie, şi reglementată de normele imperative ale legii.

Termenul de căsătorie este utilizat de Codul civil cu două înţelesuri:

- în sensul de act juridic, adică este un act juridic bilateral, născut, prin acordul de voinţă al viitorilor soţi care consimt în mod liber şi pe deplin egali, să se căsătorească conform prevederilor art.259 din Codul civil;

- în sensul de statut legal al soţilor cu referire la raporturile personale şi patrimoniale, prevăzute de art.307 – 311 şi 312 – 372 din Codul civil. Astfel, Codul civil foloseşte, de exemplu, termenul de căsătorie în sens de act juridic în art. 259 („căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie”), în art. 271 („căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber exprimat”), în art.293 (care prevede că „este lovită de nulitate absolută căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor...”).

Căsătoria înseamnă situaţia juridică, în principiu permanentă, a celor căsătoriţi. Această situaţie juridică este determinată de reglementarea legală privind căsătoria, care devine aplicabilă prin încheierea actului juridic al căsătoriei, şi există pe tot timpul cât durează raportul de căsătorie. În acest sens, Codul civil foloseşte, de exemplu, termenul de căsătorie în art. 311, potrivit căruia soţii sunt obligaţi să poarte un anumit nume „în timpul căsătoriei”, dar şi în art. 313, care stabileşte regimul juridic matrimonial care produce efecte numai din ziua căsătoriei.

Căsătoria deşi se aseamănă cu un contract civil fiind un act juridic bilateral, viitori soţi consimt în mod liber să încheie actul juridic prin care se căsătoresc sau nu, părţile sunt egale în faţa legii şi nu se subordonează dar, nu este un contract deoarece se deosebeşte de acesta prin faptul că, nu a fost concepută ca un contract, consimţământul este limitat la statutul legal al căsătoriei, are al scop decât are contractul.

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII PRIVIND CĂSĂTORIA

1.1.Noţiunea şi caracterele ale logodnei și căsătoriei

Căsătoria romană era definită de jurisconsultul Modestin în modul următor: Nuptiae sunt conjunctio maris et faeminae et consortium omnis vitae, divini et humani juris communicatio - "Căsătoria este unirea bărbatului şi a femeii, o comunitate pentru întreaga viaţă, îmbinarea dreptului divin şi uman".

În Institutele sale, Justinian defineşte căsătoria ca fiind: Nuptiae autem sive matrimonium, est viri ei mulieris conjunctio, individuam vitae consuetudinem continens - "Căsătoria este unirea bărbatului cu femeia care produce o comunitate de viaţă indivizibilă".

Căsătoria romană se realiza iniţial prin trecerea femeii sub puterea (manus) bărbatului.

În epoca de început a Romei, căsătoria cum manus (în care femeia cădea sub puterea soţului său) era singura formă de căsătorie practicată. Ulterior, datorită evoluţiei societăţii romane care a presupus dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor sociale şi economice, şi căsătoria romană şi-a modificat fizionomia iniţială. Astfel, căsătoria cu manus şi-a pierdut treptat aplicabilitatea practică şi caracterul exclusiv de utilizare şi a fost înlocuită cu căsătoria fără manus, în care femeia nu mai cădea sub puterea bărbatului său, ci rămânea sub puterea propriului pater familias.

Căsătoria romană era precedată de o logodnă numită sponsalia care desemna o promisiune pe care şi-o făceau viitorii soţi ca se vor uni ulterior prin căsătorie. Denumirea logodnei - sponsalia - îşi are originea în epoca veche a Romei, când logodnicii utilizau verbul spondeo - "promit" - când se angajau într-o logodnă.

Condiţiile de fond necesare pentru o logodna erau diferite de cele pe care le vom analiza atunci când vom vorbi despre condiţiile de fond ale căsătoriei.

Astfel, pater familias putea să logodească pe fiica sa (şi în majoritatea cazurilor aceasta era practica utilizată) chiar fără consimţământul acesteia, spre deosebire de căsătorie, unde vom vedea că era necesar consimţământul ambilor soţi.

Condiţia de vârstă pentru logodnă era diferită de condiţia necesară la încheierea căsătoriei, în sensul că se puteau căsători copiii impuberi, dar care împliniseră vârsta de 7 ani.

Logodna nu era complet lipsită de efecte juridice, în sensul că logodnicul avea o acţiune de adulter în caz de infidelitate a logodnicei sale, injuriile aduse logodnicei se răsfrângeau asupra sa şi putea introduce acţiune în acest sens şi, deşi logodna nu crea pentru părţi obligaţia de a se căsători, în perioada împăratului Constantin, ruperea în mod nejustificat a logodnei atrăgea pentru partea vinovată, obligaţia la daune materiale faţă de cealaltă parte.

Bibliografie

1. Al. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu - Dreptul familiei. Ediţia 4, Editura All Beck, 2005.

2. G. Boroi – Drept civil. Partea generală. Persoanele. Ed.All Beck, 2002.

3. I. Filipescu – Tratat de dreptul familie. Ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1989.

4. A. Filipescu – Filiaţia firească şi filiaţia din adopţie. Ed. All Beck 2002.

5. A.Filipescu, I.Filipescu - Tratat de dreptul familiei. Ed. All Beck, 2001.

6. I.P. Filipescu, A.I Filipescu - Tratat de dreptul familiei. Ediţia a VII a, Ed. All Beck,, Bucureşti, 2002.

7. N.Grădinaru – Dreptul familiei. Ed.Independenţa Economică, Piteşti, 2010.

8. N.Grădinaru – Tratat de dreptul familiei. Ed.Aius, Craiova, 2007.

9. N.Grădinaru – Drept civil. Partea generală. Persoanele. Ed. AIUS, Craiova, 2011.

10. C. Hamangiu – Tratat de Drept Civil Român, Ed. ALL BECK, 2002.

11. I. Imbrescu - Tratat de dreptul familiei. Familia. Protecţia copilului. Elemente de stare civilă, Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 2006.

12. D. Lupulescu – Actele de stare civilă. Bucureşti 1980.

13. A. Nicolae, M.Nicolae – Codul familiei. Ed.Lumina Lex, 2001.

14. R. Petrescu – Acţiunile privind statutul civil al persoanei. Bucureşti 1968.

15. A. Pricopi – Dreptul familiei. Ed.Lumina Lex, 2004.

16. Gh.Ungureanu - Actele de stare civilă în Moldova până la Regulamentul Organic, în Revista arhivelor, 1959.

17. O. Ungureanu, C. Jugastru – Drept civil. Persoanele. Ed.Rosetti,2003.

Preview document

Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 1
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 2
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 3
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 4
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 5
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 6
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 7
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 8
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 9
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 10
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 11
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 12
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 13
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 14
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 15
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 16
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 17
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 18
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 19
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 20
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 21
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 22
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 23
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 24
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 25
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 26
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 27
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 28
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 29
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 30
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 31
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 32
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 33
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 34
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 35
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 36
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 37
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 38
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 39
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 40
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 41
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 42
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 43
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 44
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 45
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 46
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 47
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 48
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 49
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 50
Încheierea căsătoriei în legislația română - Pagina 51

Conținut arhivă zip

  • Incheierea casatoriei in legislatia romana.doc

Alții au mai descărcat și

Condiții de Fond la Căsătorie

CONSIDERAŢII GENERALE Căsătoria reprezintă unul dintre pilonii centrali ai societăţii moderne, piatra de temelie în fundamentarea unei familii,...

Terorism Informatic

INTRODUCERE Prin aceasta lucrare se incearca tratarea unei probleme foarte importantă pentru sistemul de securitate românesc, prin cunoştinţele...

Efectele încheierii căsătoriei

Introducere Căsătoria este uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie, cu scopul întemeierii unei familii, care se încheie pe viaţă şi...

Asigurările sociale de sănătate

INTRODUCERE Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un...

Măsurile alternative privațiunii de libertate

INTRODUCERE Infracțiunea ca fenomen juridic reprezintă o faptă imputabilă omului, care atrage după sine necesitatea aplicării unei pedepse celui...

Încheierea casătoriei și efectele acesteia

INTRODUCERE Ca formă de conviețuire ce a fost recunoscută încă din cele mai vechi timpuri, familia nu a putut rămâne în afara sferei de...

Drept familial

INTRODUCERE În materie civilă, nulitatea este o sancțiune care determină ineficacitatea actului juridic civil încheia cu nerespectarea cerințelor...

Procedura Incheierii Casatoriei

I. Definitia si caracterele casatoriei Notiunea de casatorie este prezentata in Codul Familiei sub doua aspecte, pe de o parte se face referire la...

Ai nevoie de altceva?