Încheierea contractelor administrative

CAPITOLUL 1

Actul administrativ

1.1 Definiţia şi forma actului administrativ

Definiţie

Actul administrativ era definit ca fiind „o manifestare de voinţă facută de un organ administrativ competinte, prin care se creiază o situaţiune juridică generală sau individuală, guvernată de norme de drept public, în care găsim ideea de dominaţiune şi comandament’’ .

În literatura postbelică, regăsim fie denumirea de „acte de drept administrativ”, fie pe cea de act administrativ. Sintagma act de drept aministrativ a fost fundamentată de Şcoala de la Cluj, prin reprezentantul său, profesorul Tudor Drăganu, într-o lucrare de referinţă care poartă chiar această denumire , din dorinţa de a releva regimul juridic care guvernează actele organelor administraţiei de stat, care este unul de drept administrativ. O definiţie care impune prin rigoare şi conciziune regăsim în Tratatul regretatului profesor universitar, Antonie Iorgovan, care, prin act administrativ, înţelege „acea formă juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice, care constă într-o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanţelor judecătoreşti ”.

Valorificând elementele constante în definirea actului administrativ, apreciem că acesta, reprezintă forma juridică principală de activitate a administraţiei publice, care constă într-o manifestare de voinţă expresă, unilaterală şi supusă unui regim de putere publică precum şi controlul de legalitate al instanţelor judecătoreşti, care emană de la autorităţi administrative sau de la persoane private autorizate de acestea, prin care se nasc, modifică sau sting drepturi şi obligaţii corelative.

Forma actului administrativ

Conceptul de formă desemnează structura internă şi externă a unui conţinut, modul de organizare a elementelor din care se compune . Doctrina a fost întotdeauna consecventă în a susţine necesitatea că actul administrativ să îmbrace, de regula, forma scrisă. Aceasta reprezintă, de altfel, un element de distincţie între actul administrativ şi actul civil, supus principiului consensualismului.

În ceea ce priveşte forma scrisă, trebuie făcută distincţia între actele administrative individuale şi actele administrative cu caracter normativ. Astfel, actele administrative cu caracter individual, deşi îmbracă, de regulă, forma scrisă, ele pot îmbrăca şi forma orală (de exemplu, avertismentul, care poate îmbraca atât forma scrisă, cât şi forma orală).

În ceea ce priveşte actele administrative normative, ele îmbracă însă numai forma scrisă, deoarece se prevede obligativitatea publicării lor pentru a produce efecte juridice. Astfel, Hotărârile de Guvern, Ordonanţele de Guvern, decretele Preşedintelui se publică în Monitorul Oficial, sub sancţiunea inexistenţei actului respectiv.

Rezultă concluzia că obligativitatea formei scrise, vizează atât acte administrative cu caracter normativ, cât şi acte administrative cu caracter individual. În această ultimă categorie includem Hotărârile de Guvern, care, pot avea, pe lângă caracterul mormativ, şi caracter individual, şi decretele Preşedintelui, care după unii autori au numai caracter individual , iar după alţi autori , pot avea şi caracter normativ şi caracter individual. În ceea ce priveşte argumentele care legitimează regula formei scrise a actului administrativ, le reţinem pe cele formulate de către profesorul universitar Antonie Iorgovan în următoarea prezentare:

a) necesitatea cunoaşterii exacte şi complete a conţinutului actului;

b) necesitatea executării şi respectării de către cei care cad sub incidenţa actului;

c) necesitatea de a constitui mijloc de probă în caz de litigiu;

d) necesitatea verificării legalităţii lui în vederea sancţionării celor vinovaţi de eventualele vicii de legalitate ale actului, sau a celor vinovaţi de nerespectarea actului legal emis;

e) realizarea rolului educativ al actului administrativ respectiv.

Forma scrisă reprezintă o condiţie de validitate a actului, ea fiind impusă ad validatem si nu ad probationem. De necesitatea formei scrise se leagă şi alte condiţii de concretizare exterioară a actului.

1) Una din aceste condiţii este limba în care este redactat actul, respectiv, în cazul României, fiind limba română.

2) O altă condiţie exterioară legată de forma actului este motivarea. Şi în legătură cu această problemă trebuie facută distincţia între actele administrative cu caracter individual şi cele cu caracter normativ. Astfel, actele normative, supuse regulei publicităţii, se motivează printr-o notă de fundamentare, expunere de motive, referat, plasat sub formă de preambul înaintea actului propriu-zis. Ele au menirea de a concentra elementele de drept şi de fapt care legitimează intervenţia actului juridic respectiv. Dar, obligaţia motivării vizează şi unele acte administrative cu caracter individual (Hotărârile de Guvern cu caracter individual).